Mărturii despre Marea Unire (II)

0
189

• Dr. Victor Sabău, secretarul doctorului Ioan Suciu, a povestit cum a trăit
momentul 1 Decembrie 1918

La 1 Decembrie 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, act istoric pentru înfăptuirea căruia Aradul a avut un rol de seamă prin înflăcăraţii săi luptători patrioţi. În prezent există o importantă literatură istorică, ştiinţifică şi memorialistică care evocă momentele cele mai fierbinţi ale acestei măreţe înfăptuiri, a aspiraţiilor cele mai fireşti ale poporului român din Transilvania. Am avut şansa să cunosc, ca ziarist, persoane şi personalităţi de seamă implicate în actul de înfăptuire a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, care mi-au relatat mărturii unice legate de acest capitol deosebit de important al istoriei noastre naţionale. Un asemenea martor ocular, implicat în organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia a fost tânărul de atunci avocat dr. VICTOR SABĂU, secretar personal al dr. IOAN SUCIU. L-am cunoscut în toamna anului 1983.

E.Ş.: Aţi amintit data de 20 noiembrie când s-a definitivat textul convocării Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Ce rol i-a revenit dr. Ioan Suciu şi dumneavoastră, în calitate de secretar personal al acestuia, în convocrea marelui act de la 1 Decembrie 1918?
V.S.: După ce s-a publicat Apelul de convocare a Marii Adunări Naţionale pentru dimineaţa de 1 Decembrie 1918, un rol deosebit i-a revenit dr. Ioan Suciu, căruia Marele Sfat Naţional i-a încredinţat organizarea Adunării. Din acel moment, sub conducerea directă a dr. Ioan Suciu, pornind din părţile arădene până în toată Transilvania şi în aşa-zisele „părţi ungureşti”, sub girul Consiliului Naţional Central Român, am trimis împuterniciţi în toate localităţile româneşti pentru a da îndrumări în legătură cu modul de alegere a Delegaţiilor şi de participare, la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Astfel, prin împuterniciţii trimişi de dr. Ioan Suciu, pretutindeni Consiliile Naţionale locale convoacă adunări populare în cadrul cărora sunt desemnaţi reprezentanţii fiecărei localităţi, cărora li se înmână „credenţionale” pentru a participa la „Marele praznic naţional” de la Alba Iulia, unde se pecetluia soarta neamului.
E.Ş.: Ce misiuni aţi mai primit în perioada respectivă de la dr. Ioan Suciu?
V.S.: Eu aveam misiunea să adun şi să păstrez toate documentele cu procesele verbale ce se întocmeau în cadrul adunărilor populare organizate de Consiliile Naţionale locale. De asemenea am primit misiunea să păstrez evidenţa Credenţionalelor cu delegaţii desemnaţi, delegaţi al căror număr varia de la o localitate la alta, între șase – opt – zece persoane, în funcţie de mărimea localităţii respective. Era o muncă deosebit de solicitantă, şi, în acelaşi timp importantă întrucât prin mine s-a ţinut legătura directă cu toate circumscripţiile electorale din întreaga Transilvanie.
E.Ş: Am înţeles. Ce făcea, concret, dr. Ioan Suciu în calitatea pe care a primit-o de la Marele Sfat Naţional, de organizator al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia?
V.S.: În acele zile fierbinţi, dr. Ioan Suciu, după misiunea ce i-a fost încredinţată de Marele Sfat Naţional, s-a deplasat personal în toate marile oraşe ale Transilvaniei unde a implementat, pentru fiecare comitat, pregătirea documentelor necesare Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Acestei acţiuni li s-au alăturat mai mulţi intelectuali arădeni, între care îmi vin în minte Gheorghe Crişan, Miclea, Bocioc, Hotăran şi alţii care mergeau zi de zi prin comune şi lămureau locuitorii satelor, în special ţărănimea, despre importanţa Adunării de la Alba Iulia. Îmi amintesc că în fiecare centru de comitat existau secretariate notariale, sub conducerea unui învăţător sau preot, care ţineau legătura cu mine, la Arad, privind Adunările populare organizate de Consiliile Naţionale locale, care au ales delegaţii pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, delegaţi care trebuiau trecuţi în „credenţionalele” de care am vorbit deja.
E.Ş.: Aţi participat şi dumneavoastră la organizarea unor asemenea adunări populare, de alegere a delegaţilor pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia?
V.S.: V-am precizat deja, misiunea pe care am primit-o de a ţine legătura directă cu toate circumscripţiile electorale din Transilvania, dar, pe lângă această activitate, am participat alături de numeroşi fruntaşi politici locali, la o serie de Adunări populare pe Valea Mureşului, respectiv la Radna, Bărzava, Săvârşin, Petriş, iar pe Valea Crişului Alb la Moroda, Iermata, Seleuş, Sebiş până în satul meu natal, Gura Văii de lângă Gurahonţ şi Hălmagiu!
E.Ş.: Cum s-a finalizat mun­ca dumneavoastră ca secretar personal al dr. Ioan Suciu în alegerea delegaţilor pentru Adunrea Naţională de la 1 Decembrie 1918?
V.S.: În urma unei munci extenuante, de mare răspundere şi entuziasm naţional românesc, condusă din punct de vedere organizatoric cu mare pricepere şi hotărâre de dr. Ioan Suciu, în numai 11 zile am reuşit să de­semnăm 1.228 delegaţi din 135 circumscripţii electorale care au existat în 25 de comitate. În acele zile, din întreaga Transilvanie au sosit pe adresa dr. Ioan Suciu sute şi sute de telegrame şi tot atâtea telefoane, telegrame pe care eu aveam misiunea să le clasez pe circumscripţii şi comitate.
E.Ş.: Cum a fost dimineaţa de 1 Decembrie 1918?
V.S.: Eram deja la Alba Iulia. Mi-am continuat munca de secretar personal al lui dr. Ioan Suciu. Am primit sarcina să verific toate crediţionalele şi împuternicirile celor 1.228 de delegaţi. Cu acest prilej mi s-a cerut să aflu şi comitatele cu cei mai mulţi delegaţi prezenţi la Marea Adunare Naţională. Îmi aduc aminte că pe primul loc s-a situat Alba, iar pe locul al doilea Aradul. Toate aceste lucruri au fost prezentate apoi de dr. Ioan Suciu, după care s-a constituit Prezidiul Adunării, având ca preşedinţi pe Gheorghe Pop de Băseşti şi Episcopii Ioan I. Papp şi dr. Demetriu Radu.
E.Ş.: Unde v-aţi aflat în acele momente istorice?
V.S.: Eu mă aflam în Sala Unirii. Adunarea şi-a început lucrările la ora 10. Mai întâi a vorbit arădeanul Ştefan Cicio Pop, care a subliniat caracterul istoric al Adunării. Dar cuvântul propriu-zis de deschidere a fost rostit de bătrânul om politic transilvănean Gheor­ghe Pop de Băseşti, după care a urmat strălucitul cuvânt al lui Vasile Goldiş. Acesta a făcut un deosebit de emoţionant expozeu legat de vechimea poporului român, scoţând în evidenţă vicisitudinile istorice pe care le-a avut de îndurat de-a lungul istoriei. Tot Vasile Goldiş a prezentat Proiectul de Rezoluţie propus Adunării Naţionale de a Decreta Unirea Românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş cu România. În încheierea Adunării a luat cuvântul Episcopul Ioan I. Papp, care a arătată că românii îşi văd acum realizată dorinţa fierbinte de a se unii cu toţii într-un singur stat.
E.Ş.: Cum au reacţionat participanţii la măreţul act istoric, la decizia făuririi unităţii politice?
V.S.: Cu un entuziasm de nedescris. Nu putea vorbi om cu om fără să plângă de bucurie. Pretutindeni se desfăşurau stindarde Tricolore româneşti. Am văzut pentru prima dată în viaţa mea bătrâni de vârsta pe care o am şi eu astăzi jucând alături de tineri, chiuind de bucurie. A fost o însufleţire de nedescris, o zi pe care nu am mai uitat-o toată viaţa.
E.Ş.: După 1 Decembrie 1918, aţi continuat să rămâneţi secretar personal al lui dr. Ioan Suciu?
V.S.: Da, am continuat şi după 1 Decembrie 1918 întrucât pentru meritele sale în organizarea şi reuşita Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, Marele Sfat Naţional l-a numit membru în Consiliul Dirigent de la Sibiu, unde i s-au atribuit răspunderile propagandei şi organizării. Apoi, în anul următor, în 1919, dr. Ioan Suciu este numit preşedintele Consiliului Superior Agrar pentru Transivania, iar după 1920, după demisia Consiliului Dirigent de la Sibiu, devine preşedintele Comisiei de Unificare, conducând, în continuare, până la lichidare, ministerele din Transilvania.
E.Ş.: Când v-aţi despărţit de dr. Ioan Suciu?
V.S.: Cu puţin timp înainte de încheierea misiunilor Comisiei de Unificare, când am fost trimis, alături de 22 de tineri ardeleni, la Paris pentru studii de specialiate în diferite domenii de activitate. Întrucât eu eram absolvent al Facultăţii de Drept, mi s-a recomandat să mă specializez în Drept Internaţional. După trei ani de studii la Sorbona m-am întors în ţară şi am fost numit Avocat al Statului, cu misiunea de a pleda pentru apărarea bunurilor statului nostru faţă de diferiţi comercianţi străini, ca bunurile româ­- neşti să nu fie scoase pe cale abuzivă din ţară.
E.Ş.: Vă mulţumesc şi vă doresc multă sănătate!

***
Această convorbire cu avocatul dr. Victor Săbău, fost secretar personal al dr. IOAN SUCIU – însărcinat de președintele Consiliului Național Român Central, Ște­fan Cicio Pop și de către Marele Sfat Național cu organizarea Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, a apărut la 24 noiembrie 1983 în re­vista „TRIBUNA” din Cluj-Napoca.
În anii comunismului, dr. av. Victor Sabău, cu excepţia ultimilor zece ani înainte de pensionare, când a primit un post de magazioner la o cooperaţie de consum, a dus o viaţă plină de umilinţe şi privaţiuni, întrucât comuniştii l-au dat afară din avocatură, deşi avea studii strălucite la Facultatea de Drept din Budapesta şi la Sorbona. A trăit mulţi ani cu frica de a nu fi arestat şi aruncat într-o temniţă comunistă, cum a fost soarta lui Iuliu Maniu, ucis în închisoarea de la Sighet.
La 94 de ani, în 1983, când l-am descoperit şi i-am luat acest interviu, avocatul dr. Victor Sabău a fost „reabilitat” de către comunişti, primul secretar de atunci al judeţului Arad l-a invitat cu prilejul Adunării festive dedicate celei de-a 65-a aniversare a Marii Uniri de la 1918 să stea în prezidiul Adunări festive, după care i s-a permis ca de la Cantina partidului (PCR) să primească în fiecare zi câte o porţie de mâncare caldă pentru el şi pentru soţie!
Peste doi ani, în 1985, Victor Sabău s-a stins din viaţă în sărăcie, sufletul său plin de dragoste pentru Transilvania, dar şi de durere pentru propria sa viaţă, a trecut în lumea umbrelor veşnice. A dispărut astfel în anonimat, la 96 de ani, fiind ultima personalitate arădeană care a lucrat împreună cu Marii Corifei ai Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Emil Șimăndan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.