Untitled-1Deoarece în ultima perioadă de timp se vorbeşte destul de des despre mediere, necesitatea şi importanţa acesteia, am apreciat util să oferim cititorilor noştri câteva informaţii despre această instituţie, fapt pentru care am adresat câteva întrebări d-nei mediator Anişoara Crainic, despre a cărei activitate am auzit multe aprecieri laudative. Răspunsurile le prezentăm în continuare, sperând ca ele să clarifice câteva aspecte despre această instituţie şi activităţile specifice.
Glasul Aradului: Ce este medierea?
Medierea este o instituţie de interes public care funcţionează în baza Legii 192/2006 şi constituie o alternativă la instanţa de judecată, atât pentru conflictele deduse judecăţii cât şi pentru conflictele care din diferite motive încă nu au ajuns pe rolul instanţelor de judecată.
Medierea este o metodă alternativă de rezolvare a conflictelor, după o procedură generală prevăzută de lege, în condiţii de confidenţialitate totală, de autodeterminare a părţilor, de neutralitate şi imparţialitate a mediatorului profesionist (ales în mod voluntar de părţi) şi cu multe avantaje (pecuniare şi nu numai) pentru părţile care au disponibilitatea să ajungă la un acord, pe cale amiabilă.
Aşa cum legea însăşi o spune (Legea nr. 192/2006, în art. 1 alin. 2),  medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acorda mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
Glasul Aradului: Care sunt avantajele concrete ale medierii ? De ce, efectiv, am avea nevoie de mediere în societatea românească?
Avantajele medierii sunt uşor de prevăzut şi de cuantificat. Astfel, un prim avantaj, ce poate fi perceput ca atare de către orice justiţiabil care decide să pună capăt unui conflict prin mediere, este determinat de factorul timp. Dacă în instanţă este cunoscut momentul de început al procesului, cel de final este greu de prevăzut, fie din cauza procedurilor greoaie ce trebuie îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol. În ceea ce priveşte medierea, timpul este cu mult redus, iar procedura este simplă, lucru ce duce, de asemenea, la reducerea timpului de rezolvare a conflictului. Pe de altă parte, economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară. Mai mult decât atât, stresul generat fie de şedinţele propriu-zise de judecată (de aglomeraţie, de aşteptare, de imposibilitatea de a fi ascultat pentru tot ce ai de spus), fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul (favorabil sau nu), este cu mult redus, dacă nu chiar înlăturat.
Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele (fizice sau juridice) care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor; costurile în procedura medierii pot fi sensibil mai mici decât cele aferente desfăşurării procedurii în faţa instanţei de judecată. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru (în cauzele civile), indiferent de momentul în care părţile au decis suspendarea procesului. Astfel, odată ajuns acordul de mediere în instanţă, la cererea părţii interesate, se va dispune restituirea taxei de timbru.
Este cunoscut faptul că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice, iar riscurile ca anumite informaţii să apară în media şi să producă efecte negative asupra persoanelor implicate sunt foarte mari. Tocmai de aceea, confidenţialitatea repre­zintă un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o pu­blicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii lor personale sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.
Faptul că părţile participă direct la găsirea soluţiilor duce la o rată mare de succes a medierii. Totodată, medierea păstrează relaţiile dintre părţi. Flexibilitatea procedurii de mediere este ea însăşi un avantaj care produce efecte benefice prin alegerea acestei metode.
În ceea ce priveşte statul, avantajele (binecunoscute de către statele ce au implementat această procedură cu mult înaintea României) pot fi: degrevarea instanţelor de judecată, creşterea calităţii actului de justiţie şi implicit creşterea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie, scăderea costurilor aferente organizării judiciare şi altele asemenea. Astfel, cu un numar mai mic de dosare pe rol, magistraţii vor putea afecta un timp mai mare, atât studiului individual, cât şi studiului dosarelor ce le revin spre soluţionare, iar soluţiile ce vor fi pronunţate au toate şansele să conţină tot mai puţine erori judiciare. Mai mult decât atât, tot mai puţini justiţiabili vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite de stat în materie de justiţie.
Din perspectiva unui avocat (avocaţii pot fi adevăraţii promotori ai acestei instituţi, alături de magistraţi, care sperăm, cel puţin în timp, să fie atraşi de partea medierii), avantajele pot fi următoarele:
– spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii, fără constrângeri ori sancţiuni, cum se întâmplă în cazul instanţei de judecată;
– un verdict negativ în instanţă ar putea duce la pierderea unor clienţi sau a unor potenţiali clienţi; un succes în mediere poate însemna nu doar păstrarea unui client (mulţumit), ci şi păstrarea unui client care poate aduce alţi clienţi;
– la mediere, onorariul de avocat poate fi Adaptat mai bine situaţiei; mai mult decât atât, se poate negocia şi primi un onorariu de succes;
– procedura medierii poate oferi acelaşi grad de satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă.
Glasul Aradului: Pentru că aţi amin­tit de avocaţi, aceştia apelează la mediere?
Constat cu satisfacţie că mulţi avocaţi au înţeles avantajele soluţionării conflictelor prin mediere şi mă bucură faptul că printre aceştia se regăsesc avocaţi cunoscuţi cu un înalt grad de pregătire profesională.
Glasul Aradului: Cine este mediatorul şi prin ce se caracterizează acti­vitatea sa ?
Ingredientul de bază în această profesie este cu siguranţă experienţa personală profesională şi de viaţă.
Mediatorul este o persoană cu studii superioare, care a absolvit un curs de specialitate şi este autorizat în condiţiile legii să profeseze ca mediator. În multe din ţările civilizate, majoritatea mediatorilor provin din rândul  judecătorilor
Prin abilităţile pe care le are, metode şi tactici pe care le foloseşte,  face ca părţile aflate în conflict să ajungă la o înţelegere, la o învoială profitabilă lor.
În activitatea sa, mediatorul îşi poate asuma o varietate de roluri şi anume: des­chizător de canale de comunicare; legi­timizator; facilitator; antrenor; extensorul de resurse; exploratorul de probleme; agentul realităţii şi uneori „ţap ispăşitor” asu­mându-şi responsabilitatea sau vina pentru o decizie nepopulară (dar legală) pe care părţile sunt dispuse să o accepte uneori în procedura medierii.
Glasul Aradului: Să trecem de la general, la particular. De când practicaţi profesia de mediator şi ce rezultate aveţi?
Deşi la bază sunt jurist, de doi ani şi patru luni, profesia de mediator  mi-a întărit convingerea că nu există conflicte care să nu poată fi soluţionate pe calea medierii atunci când părţile acceptă această procedură.
Aş putea enumera din realizările mele faptul că din totalul de 120 dosare (conflicte) aflate în lucru au fost soluţio­nate cu acord total între părţi un număr de 99, iar în cazul celorlalte 21, medierea a eşuat, aşadar un procent de 82,5% din totalul conflictelor le-am soluţionat cu acord total, asta însemnând că toate părţile implicate în conflict la finalul procedurii de mediere, au fost mulţumite de rezultat.
Glasul Aradului: Ce fel de conflicte mediaţi?
Conform Legii 192/2006 sunt obiect al medierii şi am soluţionat conflicte:
– în materia dreptului familiei,
– în domeniul răspunderii profesionale,
– în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare precum şi alte litigii care privesc raporturile de vecinătate,
– litigiile de muncă,
– toate litigiile civile şi comerciale cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă,
– infracţiuni pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală,
– litigii din domeniul protecţiei consumatorilor
Glasul Aradului: În profesia de mediator vă ajută faptul că sunteţi jurist?
Pregătirea juridică pe care o am mă ajută cu certitudine în această profesie. În primul rând, pentru ca un acord de mediere să fie legal, nu trebuie să conţină clauze contrare dispoziţiilor legale sau ordinii de drept, iar identifcarea acestor situaţii este extrem de dificilă în lipsa cunoştinţelor de specialitate.
Nu în ultimul rând, în cauzele penale este necesar să cunoşti toate situaţiile în care părţile se pot împăca sau ce anume se poate media în soluţionarea laturii civile a procesului penal.
Glasul Aradului:  Povestiţi-ne câte ceva despre secretele profesiei de mediator.
Vă spun cu certitudine că doar cursul de 10 – 14 zile nu face pe nimeni mediator. Această profesie are la bază experienţa anterioară în legătură cu relaţionarea şi stabilirea relaţiei de încredere cu oamenii, relaţie pe care trebuie în viaţă să înveţi să o câştigi.
In detaliu la întrebarea d-voastră voi răspunde data viitoare, deoarece succesul unui mediator nu constă în a vorbi mult ci în a asculta mult.
(Va continua)

Recomandările redacției