Memoria străzilor arădene: Calea 6 Vânători

Există în Arad o stradă care           începe din Calea Aurel Vlaicu şi continuă spre fosta fabrică I.A.M.B.A., paralel cu calea ferată. Se numeşte Calea 6 Vânători.
Puţini arădeni cunosc semnificaţia acestei denumiri. În cele ce urmează vom oferi câteva date despre denumire şi despre câteva evenimente istorice în legătură cu ea.
Pe 17 mai 1919 au intrat în Arad trupele române sub coman­da colonelului Pirici. Unitatea mi­litară condusă de el era Regimen­- tul 6 Vânători şi era sprijinită de o baterie de artilerie. În semn de omagiu și întru mereu aducere aminte a acelei zile și a acelui moment, drumul pe care Regimentul 6 Vânători a intrat în Arad venind dinspre Livada a primit numele acestui regiment al armatei române și aşa se numeşte şi azi.
În acea zi de 17 mai 1919, la orele 11,00, Regimentul 6 Vânători, comandat de un colonel Pirici cu flori în mână și cu colonelul francez Dubert alături, sosea în Arad și oprea în fața primăriei,  aşteptaţi fiind de o mare mulțime de oameni. Erau prezenţi primarul Sárkány şi membrii Consiliului comunal, era prezent şi colonelul Perrand din armata franceză, cu un plic de corespondență din partea comandantului armatei franceze. În numele populaţiei româneşti a luat cuvântul P. C. Mihail Păcățian, apoi a vorbit în limba maghiară comisarul ministerial Green. Primarul Sárkány a vorbit în limba franceză. Acesta a fost pentru românii arădeni doar începutul unei vieţi noi într-o ţară nouă și întregită după atâtea jertfe şi suferinţe. A fost doar un frumos început.
Rezistenţa vechii administraţii maghiare şi-a avut un sprijin deosebit în generalul francez Gondrecourt şi în succesorul său, generalul de Tournadre. Populaţia maghiară şi o parte din cea română maghiarizată a opus rezistenţă, pentru a-şi menţine stăpânirea asupra administraţiei oraşului. Situaţia noii administraţii româneşti a început să se stabilizeze doar odată cu intrarea în Arad a trupelor româneşti şi a inginerului Ispravincu, de la conducerea căilor ferate.
Comisarul Green (din partea guvernului maghiar), a sabotat încontinuu activitatea administraţiei româneşti. Primarul Sárkány a rămas primar în continuare.
Dr. Marșieu, prefectul Aradului, reuşise să-şi aducă prefectura la Arad. Generalul de Tournadre                   i-a cerut prefectului să depună jurământul pentru statul francez, însă Iustin Marșieu a refuzat ca­tegoric. Același general de Tournadre i-a permis armatei române să circule numai într-o anumită zonă a Aradului.
Ciocnirile dintre populaţia maghiară şi administraţia româ­nească au continuat până când, la intervenţia Guvernului României şi a Consiliului Dirgent, a sosit la Arad mareşalul Franchet d’Esperey, comandantul francez al armatelor de est, care l-a înlocuit pe generalul de Tournadre, situația reglementându-se atunci în favoarea administraţiei româ­neşti. Mareşalul d’Esperey a fost primit la Arad de 30.000 de români veniţi din tot judeţul Arad.
Mareşalul a declarat că Aradul este pământ românesc, că asistenţa prezentă se află pe teritoriul statului român și că el re­- cu­noaşte doar primarul român al Aradului şi administraţia româ­nească. Ca urmare a discursului său scurt şi la obiect, dr. Iustin Marșieu a fost instalat prefectul Aradului românesc. Același ma­reşal Franchet d’Esperey a impus predarea în forţă a administraţiei maghiare către administraţia ro­mânească.
Aceasta a fost, pe scurt, istoria instalării administraţiei româ­neşti la Arad.
Funcţionarii maghiari din pri­mărie au refuzat să depună jurământul de loialitate faţă de statul român şi au fost înlocuiţi cu funcţionari români.
Armata franceză a părăsit Aradul după două zile.
Noua administraţie româ­nească care s-a instalat la conducerea oraşului Arad a fost următoarea:
primarul Aradului: dr. Ioan Robu din Hălmagiu;
prefectul orașului: dr. Romul Veliciu;
prefectul județului: dr. Iustin Marșieu;
comandantul garnizoanei mi­litare: col. Țuhași
șeful poliţiei: Stoica;
adjunctul şefului poliţiei: chestor Traian Iancu;
Datele de mai sus au fost preluate din lucrarea „File din istoria Aradului” a autorului Isaia Tolan, editura Semne, Bucureşti, 1999.
Ziua de 17 mai ar trebui să fie declarată Ziua Aradului; în acest fel am onora memoria celor care au luptat pentru făurirea şi consolidarea României. Timişorenii sărbă­toresc ziua intrării armatei româ­ne în Timişoara ca zi a Timi­șoarei.
Cei care doresc informaţii mai multe despre adevărata istorie a Aradului pot citi această carte la biblioteca judeţeană Arad; spe­­răm că lucrarea mai există încă în bibliotecă.
Asociaţia pentru cultul eroilor Regina Maria,
Filiala Arad