Ştiu că, în general, articolele de opinie nu ar trebui să avanseze dileme, ci să le desluşească, chiar şi subiectiv – că doar e opinie –, să promoveze o idee. În această logică, pare că nu mă ajută deloc acel semn de întrebare din titlu. Şi, totuşi… am o dilemă.
Toţi cei cuplaţi la fenomenul politic au observat, studiat şi concluzionat disputa din vârful PSD, soldată cu excluderea lui Valeriu Zgonea, până nu de mult considerat piesă importantă – că de aceea l-au pus preşedintele Camerei Deputaţilor – în angrenajul social-democrat. Brusc, Zgonea a devenit non grata, un paria al partidului, dar senzaţia este că Liviu Dragnea încearcă să-şi pună oamenii săi fideli în posturi cheie înainte de alegerile generale. Întrebarea este dacă acest „Caz Zgonea” este o excepţie – sau una dintre excepţii, dacă ne aducem aminte şi de Mihai Sturzu – sau a devenit o metodă de lucru la PSD?
Dilema apare cu atât mai pronunţată cu cât aici, în Arad, am depistat deja două cazuri de acest gen, de proceduri după acest sistem, în cadrul PSD-ului local. Primul, ceva mai trecut, este al deputatului Flavius Măduţa. Acesta a fost uşor-uşor izolat – el şi cei care-l simpatizau – astfel că ieşirea din scenă nu s-a făcut în lumina reflectoarelor mass-media.
În schimb, am citit cu maximă atenţie – nu într-atât datorită subiectului în sine, cât din cauza demersului – acea scrisoare deschisă (sau ce s-a vrut să fie) a senatorului de Dolj, Mihai Fifor. Domnia sa, de la înălţimea de parlamentar şi, mai mult decât atât, de lider al parlamentarilor PSD, depune efectiv o petiţie la Ministerul Educaţiei, direct minis­trului Curaj, prin care semnalează nişte neregului la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Cel vizat direct de petiţie este inspectorul şcolar general, Claudius Mladin, acuzat printre altele de anumite implicări într-un concurs, ceea ce în limbaj cotidian, promovat de DNA îndeobşte, se numeşte trafic de influenţă şi abuz în serviciu. Mergând mai departe, ne aducem aminte că domnul Mladin a fost propus şi sprijinit pentru această funcţie, de inspector general, tocmai de către PSD. Nu doresc să intru în amănuntele luptelor intestine din PSD Arad, ce-i mână pe unii sau pe alţii în luptă, dacă şi-a luat sau nu mâna PSD Arad de pe Claudius Mladin etc., etc. Doar vreau să arăt că acest demers, specific altor zone ale ţării, de a ne scărpina cu mâna stângă la urechea dreaptă, seamănă al naibii de mult cu cazul Zgonea.
Atât Zgonea, cât şi Mladin, au fost la vremea lor oşteni de nădejde ai PSD, sprijiniţi şi promovaţi de către partid. La un moment dat, jucărioara s-a stricat, şi într-un caz, şi în celălalt. Dar cum în ţara asta e mai uşor să pui pe cineva pe funcţie decât să-l dai jos, a fost nevoie – repet, şi-ntr-un caz, şi-n altul – de complicitatea presei, de implicarea acesteia. În cazul Zgonea, sub’ect de Bucureşti, atacul a fost pe micul ecran, ca atâtea linşaje media­tice la care asistăm zilnic. Cum în Arad televiziunile nu au acelaşi impact ca la Bucureşti (din respect de breaslă nu mă hazardez să spun că n-au impact deloc), a trebuit ca această Adresă oficială (cum este botezată epistola domnului Fifor) să devină scrisoare deschisă. Deh, că acum, cu tehnocraţii ăştia, schimbarea unui Inspector General Şcolar incomod nu se poate face prin „112-ul” de partid, ci trebuie alte metode.
În esenţă, dilema mea rămâne: este o metodă patentată deja de PSD sau doar nişte coincidenţe?

Recomandările redacției