Problema Teatrului Vechi al Aradului (sau „Casa Hirshl”, cum mai este cunoscut edificiul), a fost readusă în atenţia publică într-o dezbatere organizată vineri seara de Mişcarea Arădeană în clubul „Renaissance”, sub mottoul „Salvăm Teatrul Hirshl”. Au fost prezenţi, pe lângă liderii Mişcării Arădene, viceprimarul municipiului Arad Levente Bognar, istoricul Ujj János, profesorul Horia Truţă, dirijorul Filarmonicii arădene şi fost director al instituţiei muzicale Dorin Frandeş şi, nu în ultimul rând, cei doi proprietari actuali ai fostului „Teatru Hirshl”: Adrian Vineşiu şi Kiss Tamas Richard. Poate şi pentru că era vorba despre un simbol al vechiului oraş, poate şi pentru că era vorba despre un edificiu cu o valoare sentimentală deosebită (pe scena acestui teatru a păşit Mihai Eminescu, sufleor în trupa lui Mihail Pascaly), la dezbatere au participat foarte mulţi arădeni, impresionând prezenţa masivă şi implicarea în dezbateri a tinerilor.
Istoria între film şi proprietate
Doi foarte tineri, talentaţi şi inimoşi arădeni, Brigitta Saszet şi Adrian Sereş, au deschis manifestarea prezentând un excelent film despre istoria edificului de la cumpărarea sa şi transformarea în teatru „… pe când Aradul nu avea nici o stradă pavată…” (Ujj János), până astăzi.
Adrian Vineşiu, coproprietar al imobilului împreună cu Kiss Tamas Richard, a intrat în 2005 în proprietatea imobilului „… după cinci ani de procese” şi nu s-a sfiit să constate că, dată fiind starea clădirii, renovarea le depăşeşte posibilităţile. „Nu vedem altă soluţie de a salva Teatrul Hirshl decât printr-o înţelegere „la masa verde” între noi şi administraţia locală. Am făcut primăriei Aradului o ofertă de vânzare a edificiului şi suntem dispuşi să discutăm. Clădirea este declarată monument istoric şi suntem conştienţi că este vorba des­pre un simbol al oraşului, cu o încărcătură sentimentală deosebită, deci ar trebui să intre în patrimoniul oraşului. Rămâne însă ca factorii locali să decidă dacă vor aceasta sau nu. Noi rămânem dispuşi şi deschişi la dialog”, a spus Adrian Vineşiu.
Viceprimarul Levente Bognar a opinat că implicarea autorităţilor locale în restaurarea Teatrului Vechi este absolut necesară, mai ales în ideea că Aradul urmăreşte să devină „Capitală culturală europeană”, dar  şi că dialogul autorităţi – proprietari trebuie purtat „cu toate documentele pe masă”, cu expertizele şi evaluările de specialitate în faţă.
Nu sentimentalismului, da obiectivităţii
Fără a nega în vreun fel importanţa istorică şi sentimentală a clădirii, profesorul Horia Truţă şi-a manifestat scepticismul în privinţa cumpărării edificiului de către primărie, dar a relevat posibilitatea reabilitării acesteia cu fonduri externe europene şi repunerea ei în circuitul cultural într-o formă oarecare.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi dirijorul Filarmonicii Dorin Frandeş. El a accentuat că problema ar trebui privită, analizată şi soluţionată fără sentimentalism dar cu maximă obiectivitate.
În privinţa posibilităţilor de a se reabilita clădirea cu costuri mici pentru forţa de muncă, s-au emis diferite soluţii, mergându-se de la reabilitarea cu ajutorul studenţilor la arhitectură până la ideea organizării unui… şantier al tineretului.
Arădenii îşi merită trecutul
Concluzia manifestării este că arădenilor de toate vârstele chiar le pasă de oraşul lor, de moştenirea care le vine din trecut.
„Noi am încercat «să dezmorţim» lucrurile în direcţia salvării Teatrului Vechi – şi cred că am reuşit. În drumul spre condiţia de Capitală culturală europeană, Aradul are şansa de a-şi reabilita măcar o parte din valorile trecutului care rezistă încă. Nu vrem să dăm noi soluţii. Ele există. Trebuie doar puse în aplicare. Şi Aradul, şi arădenii merită efortul de prezervare a monumentelor identitare ale oraşului”, a declarat Claudiu Cristea după încheierea dezbaterilor.

Recomandările redacției