Deşi am gustat din fructul păcătos al comunismului şi ne-am simţit destul de bine în contextul modului de proprietate de tip asiatic – altfel spus, al tuturora şi-al nimănui – totuşi, noi, românii, nu punem prea mare preţ pe lucrurile comune. Adică, deşi ne străduim toată viaţa să avem o locuinţă luxoasă şi un autoturism cât mai confortabil, nu ne prea interesează cum arată blocul în care locuim, cât de bine este întreţinută casa scărilor şi, mai ales, cum arată spaţiul verde din faţa sau din spatele imobilului comun. Ne parcăm autotu­rismul în garajul de tablă ruginită din curtea blocului, după care urcăm repede scările către propriul apartament, sprijinindu-ne de balustrada care scârţâie cât se poate de enervant şi mirosind toate miresmele care vin din bucătăriile pe lângă care trecem. După care trântim uşa casei şi ne vedem de treabă… La fel se întâmplă lucrurile şi în mediul rural. Uliţele arată ca vai de lume, şanţurile şi podeţele la fel, iar în faţa caselor bălăriile mai-mai că ajung la nivelul ferestrelor. Fiecare gospodărie are modelul ei de gard, fiecare casă are poarta ei de tablă şi doar arareori mai vezi câte o grădină cu flori sau o porţiune de gazon bine întreţinut. Unii ar spune că această stare de lucruri vine de pe urma sărăciei. Ei bine, nimic mai neadevărat. Mergeţi prin Bucovina, provincie românească mult mai săracă decât zona noastră şi o să vedeţi case de lemn proaspăt vopsite, grădiniţe cu flori în faţa fiecărei gospodării şi doar izolat câte o casă în faţa căreia cresc bălării.
Am stat de vorbă cu numeroşi primari, nu numai din judeţul nostru, şi majoritatea edililor au fost de părere că singura măsură, care ar putea îndrepta lucrurile, ar fi amendarea proprietarilor care nu-şi întreţin terenurile sau casele. Numai că o astfel de măsură coercitivă i-ar determina pe cetăţeni să nu-i mai voteze pe cei care o iniţiază, astfel că ne înscriem în „regulile” cercului vicios. Zilele trecută, însă, bătând drumurile judeţului, am avut plăcerea să văd o iniţiativă edilitar-gospodărească cât se poate de lăudabilă. Cei din fruntea primăriei de la Cermei au avut inspiraţia să bordureze terenurile din faţa gospodăriilor cetăţenilor, înălţând totodată la acelaşi nivel şi pământul aferent. Tabloul stradal a devenit astfel unul extrem de plăcut, iar gospodarii, văzând că cei de la primărie se preocupă de terenul din faţa caselor, au început să le îngrijească. Măsura a prins, astfel că localitatea Cermei are toate şansele să devină una dintre cele mai frumoase aşezări de câmpie din judeţul nostru, după cum Păulişul a devenit un reper în ceea ce priveşte localităţile colinare. Precum se vede, o măsură edilitară inspirată poate acoperi nepăsarea noastră faţă de lucrurile comune şi faţă de necesitatea întreţinerii lor. Şi, dacă tot vorbim despre lucrurile comune, s-a gândit cineva să le propună cetăţenilor care locuiesc în aşezările sistematizate încă de pe vremea austriecilor – cu uliţe largi, drepte şi case aliniate la 50 de metri de axul drumului – să-şi construiască acelaşi tip de garduri şi, dacă se poate, acelaşi stil de porţi? Imaginaţi-vă cum ar arăta o astfel de localitate…

Recomandările redacției