Compatrioţilor noştri regăţeni, mai iuţi la vorbă şi pripiţi la faptă, şirianul Ioan Slavici le pare un scriitor greoi, cu frază întortocheată şi cu expresii regionale. Ca ziarist, însă, Ioan Slavici rămâne de-a pururi una dintre cele mai strălucite figuri ale publicisticii româneşti din toate veacurile. El este cel care a titrat, la 1884, pe frontispiciul „Tribunei” sibiene, că soarele tuturor românilor răsare dinspre Bucureşti. Pentru aceste idei, şoviniştii maghiari l-au închis în temniţa de la Seghedin. Ulterior, după ce regele Carol I l-a chemat la Bucureşti pentru a înfiinţa o şcoală de fete la Măgurele, Ioan Slavici şi-a continuat cariera ziaristică trimiţând săptămânal articole la ziarul „Tribuna Poporului” din Arad – cel mai răspândit ziar politic al românilor din Monarhia Habsburgică. Din toate articolele lui Slavici scrise în această perioadă (1897-1918) se configurează un crez politic conform căruia, dacă toţi românii se vor uni într-o singură ţară, atunci nu Transilvania trebuie să se unească cu Regatul Român şi să ajungă la cheremul ruşilor, ci Regatul Român să se unească cu Transilvania în contextul unei structuri europene, la acea vreme Monarhia Habsburgică. Pentru aceste idei ale sale Ioan Slavici a fost închis de către autorităţile române de la Bucureşti, în anul 1919, în puşcăria de la Văcăreşti, alături de Tudor Arghezi şi de alţi „colaboraţionişti” cu ocupantul german.
El, Ioan Slavici, care a muncit toată viaţa în slujba neamului românesc şi a contribuit decisiv la unificarea culturală a tuturor românilor, a fost închis ca un trădător de ţară în puşcăria Văcăreştilor. În faţa anchetatorilor a mărturisit, cu fruntea sus şi cu demnitatea senectuţii, că toată viaţa a slujit aceloraşi idei, că nu şi-a schimbat şi nici nu-şi va schimba ideile politice în care crede. Că poporul român este un neam cu o profundă vocaţie europeană şi că locul lui în istorie este alături de celelalte popoare din centrul bătrânului continent. În opinia lui Slavici, naţia română se dezvoltă cel mai bine într-un spaţiu politic dominat de norme morale şi de reguli bine stabilite, cum este cel din apusul şi centrul Europei, nu într-o zonă crepusculară în care cuvântul n-are nicio valoare, iar proprietatea funciară se delimitează prin arătatul cu degetul. Astăzi, România se află în situaţia fericită visată de către marele nostru Ioan Slavici: este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, evadată după multe sacrificii morale, culturale, economice şi politice de sub dominaţia Rusiei sovietice. Oare câţi dintre românii de astăzi mai împărtăşesc ideile lui Ioan Slavici?

Recomandările redacției