Aradul nu mai e demult un oraș viu, care vibrează pentru adevăratele sale valori. „Episodul” retragerii din activitate a – poate – celei mai emblematice baschetba­liste crescută, lansată și titrată în orașul de pe Mureș a lăsat un gust foarte amar în rândul iubitorilor sportului cu mingea la coș și nu numai. Monika Brosovszky-Boriga a fost invitată să se retragă la…Ti­mișoara, acolo unde a evoluat în ultimul an și jumătate înainte de a-și anunța retragerea oficială la vârsta de 44 de ani. Iar ea a acceptat politicos, ce era să facă dacă Aradul pentru care a câștigat trofee și pentru care inima i-a bătut și încă îi bate a ignorat-o?
Și, chiar dacă nu a fost acasă, pe Bega, „Minunea Blondă” a baschetului românesc a avut parte de un meci de retragere pe cinste, cu multe surprize, emoții, flori și poze. Amintiri ce rămân, amintiri la finalul unei cariere impresionante. Fiica golgheterului all-time al UTA-ei în Divizia A a debutat în Divizia A în anul 1991 și a strâns 25 de sezoane în primele ligi din România, Ungaria și Spania. În campionatul nostru a obținut 7 titluri, patru cu echipa din orașul natal, Arad (1994, 1998, 2011 și 2013) și trei cu cea din Târgoviște (2007, 2009, 2010). A bifat 270 de prezențe în echipa națională, a participat la patru turnee finale ale campionatelor europene și a avut a patra medie de puncte marcate la „europeanul” din 2001.
Monika Brosovszky a fost vizibil emoționată încă de dinaintea partidei. Aceasta a primit microfonul de mai multe ori înainte de prima sirenă și a scăpat câteva lacrimi în mai multe rânduri. Au venit destul de mulți susținători ai săi din orașul natal, Arad, dar și familia. Dintre jucătoarele anunțate inițial au lipsit câteva, printre care și „veteranele” ICIM-ului Bianca Urban și Brankica Hadzovic, dar au răspuns prezent destule nume importante ale baschetului feminin românesc. După îmbrățișarea sărbătoritei
serii de vineri, s-a intonat Imnul României, dar și a „plouat” cu buchete de flori.
În 5-ul de start al Timișoara Team au fost: Monika Brosovszky, Silvia Ondreikovics, Roxana Pane, Leeza Burdgess și D’Lesha Lloyd, după care au mai făcut spectacol și: Romina Filip, Dora Ardelean, Adina Pop, Denisa Mita, plus kinetoterapeuta Andreea Goanță. Pe banca „gazdelor” au fost Constantin Wunsch și Tiberiu Ondreikovics, iar indicațiile la „oaspete” le-a dat Dan Moraru. Pentru All-time Team au jucat: Ancuța Stoenescu, Andra Mandache, Annemarie Godri-Părău, Monika Bukovski și Alex Boriga, nimeni altul decât fiul lui Moni care – de alt­fel – după un start cu emoții a fost singurul ce a depășit cota celor 30 de puncte marcate. Tot din echipa strunită de profesorul Moraru, îmbrăcat în nuanțe „galben-albastre”, au mai făcut parte: Adela Mercea, Alexandra Uiuiu, Diana Moraru și Toni Brosovszki, nepoata mult iubitei sportive.
Deși violetele spuneau că Moni urma să joace la ele în a doua repriză, din cauza emoțiilor aceasta a uitat că trebuie să schimbe tabăra. La final, când dădea interviuri, și-a amintit că nu a apucat să joace în aceeași echipă cu fiul și nepoata sa, să le predea simbolic ștafeta, „certând-o” pe Ancuța Stoenescu că nu i-a amintit acest lucru. Dar în timpul partidei a oferit câteva assist-uri și „adversarilor”, astfel că nu a realizat că n-a jucat și pentru cealaltă echipă.
În ultimele secunde din meci
s-a pus de la stație melodia „Stand up for the champions”, iar cei prezenți în tribună s-au ridicat și au aplaudat-o pe marea campioană. Partida s-a încheiat cu scorul de 65-76, dar acesta a contat cel mai puțin. A urmat „We are the champions”, o nouă rundă de mulțumiri ale lui Moni și poze de grup cu colegele, familia, dar și cu cei din tribune. La final Moni Brosovszky a oferit autografe și s-a format o coadă pentru poze cu ea, inclusiv coechipierele se întreceau care să ajungă mai rapid pentru poză.
Din păcate, printre atâta „violet” am văzut foarte puțin „galben-albastru”. Poate nu ar fi fost chiar deloc, dacă Marius Stern, vechi și inimos suporter al ICIM-ului nu a ținut să-și îmbrățișeze una dintre favoritele tinereții sale și a noastre, a tuturor. Sportivi și oameni ca Monika Brosovszky-Boriga se nasc odată la o sută de ani, iar Aradul i-a întors spatele chiar la ieșirea din scena pe care a luminat-o prin prestații și comportament timp de trei decenii.

Recomandările redacției