„Când ipoteza este greşită, concluzia nu poate fi decât greşită”, era  o vorbă de-a lui Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen. În mare, aşa a fost şi cu moţiunea de cenzură a liberalilor şi cu mitingul s-a dorit a asezona acest demers.  Şi asta din simplul fapt că , în general, ce cred politicienii are prea puţin de a face cu agenda cetăţeanului, cu ce-şi doreşte omul cu adevărat. Moţiunea intitulată: „ Alege între România şi Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta”  s-a dorit a avea ca şi cheie de boltă moralitatea. Mai exact,  nepotrivirea între poziţia de inculpat şi poziţia de prim ministru. Practic s-a marşat pe o problemă de moralitate. Iar asta acum când au fost prinşi cu minciuna cât roata carului chiar (şi) nemţii. Ei care erau până acum erau mai mereu asociaţi cu cinstea şi onoarea. Or chiar de la vârf mai toţi făceau pe şocaţii şi că n-au ştiut. Asta la ei. La noi realitatea crudă de la miting a arătat că cei 10.000 de oameni s-au dovedit cel mult 4.000.  După alte surse, chiar mai puţin. Ba chiar premierul Ponta făcea ironii înainte de vot, spunând că sunt mai mulţi jandarmi decât demonstranţi. Partea şi mai tristă este că  foarte mulţi participanţi au fost aduşi de partid. Ploaia a fost mai tare decât dorinţa, astfel că până şi Traian Băsescu a ajuns să arunce cu pietre în fostul său şef de campanile, spunând:  „Dragă Vasile, înţeleg că este greu să faci un miting de 10-15.000 de oameni pentru Gorghiu&Predoiu! Sunt alături de tine….Era mai uşor să aduni dublu, să fii un Foarte Mare Organizator când îl aveai candidat pe Basescu…Vasile, mai încearcă o dată”. Drept e că acum se  alintă singur şi fostul preşedinte. Să-l vedem acum câţi oameni e în stare să adune. Nici cât liberalii. Să intrăm însă în  sală, la vot. Moţiunea  a fost respinsă, nefiind întrunit numărul necesar de voturi pentru a putea fi adoptată, şi anume 276. Astfel, au fost înregistrate doar 207 opţiuni  pentru  şi opt împotrivă . Asta aşa, pentru  a ţine statistica unui eşec anunţat. S-a şi văzut din avion că nu vor avea sorţi de izbândă. În plus, liberalii au tras şi unicul cartuş pe care-l aveau la dispoziţie, următoarea moţiune de cenzură putând fi iniţiată abia în sesiunea viitoare, adică cel mai devreme în februarie 2016. Ei motivează că problema de moralitate a premierului nu le dădea pace şi presiunea maselor nu le-a dat altă variantă. Adică aceea de a face acum moţiune de cenzură. Că lucrurile nu au stat nici pe departe aşa s-a văzut din numărul ridicol de mic de participanţi. Dacă chiar nu mai puteau oamenii de moralitate, ar fi venit valuri , valuri, să facă presiune.  Şi în mod spontan, nu aduşi. Abia atunci se poate spune că un mesaj politic ar fi ajuns la om, care mai şi rezonează cu acesta. Adică  au un interes comun. Şi atunci, poate demersul ar fi avut o umbră de şansă de reuşită. Dar aşa, moţiunea a fost doar o …poţiune contra tusei, iar mitingul s-a dizolvat… în ploaie.

Recomandările redacției