Aradul s-a scufundat încet dar sigur în mandatele lui Gheorghe Falcă. Dintr-un oraș viu, colorat, poartă primitoare dinspre Occident, Mica Vienă e mai ternă ca niciodată. Invers proporțional cu taxele percepute de instituția de kilometrul zero și banii plătiți pentru re(de)generarea urbană.
Din tabloul bacovian fac parte și bazele sportive. Falcă și mașina de vot din Consiliul Local Muncipal au demolat nu mai puțin de trei stadioane mari, ce au scris istoria sportivă a Aradului. Vorbim despre „Vagonul” (chiar arena pe care s-a jucat primul meci de fotbal din România, pe 15 august 1899), „Strungul” și „Telecom”, în locul cărora au „răsărit” hypermarketuri și un Mall. „Pielaru”, „Iamba”, „Vagonul 2”, „Strungu 2” și „Gloria 2” au dispărut și ele în… negura timpului. Totalul e de opt terenuri în minus, pe care odinioară au crescut generațiile de aur ale sportului rege de pe Mureș. Copiii de azi se înghesuie pe puținele gazoane din municipiu, printre ele aflându-se și „CSȘ”-ul din Subcetate, pe care tot municipalitatea l-a distrus parțial cu ocazia unei competiții atletice de trei zile, de la începutul anului 2016. Cât despre proiectele grandioase de la „ICRTI” și strada Mărului e așa cum am stabilit, adică nimic.
Și, dacă despre moralitate nu poate fi vorba, măcar legea să fi fost de partea „demolatorului din Brad”. Din păcate pentru acesta, Ministerul Tineretului și Sportului a menționat public următoarele: „Schimbarea destinației bazelor sportive (n.a. Vagonul, Strungul, Telecom) s-a făcut fără respectarea legislației în vigoare… Au fost încălcate prevederile articolului 79 din Legea 69/2000 a Educației fizice și sportului, ce spune: «Schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se va putea face numai prin hotărâre a Guvernului şi cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiinţate… Dispoziţiile se aplică şi societăţilor comerciale care deţin active patrimoniale destinate activităţii sportive ce au aparţinut statului»”. Iar MTS-ul nu a inițiat niciun act normativ pentru schimbarea destinației sau desființarea acestor baze sportive și nu i s-a solicitat avizul pentru desființarea vreunei baze sportive din cele enumerate si nici nu i s-a solicitat un aviz pentru construirea prealabilă a altor baze similare celor desființate.
Așadar, Falcă e puțin… cam mult în afara legii, dar în România driblarea acesteia e demult sport național. Așa că încercăm să nu ne luăm dintr-atâta, ci apelăm la „înțelepciunea” populară: „A furat (demolat), dar a și făcut…” Numai că nici la acest capitolul edilul nu câștigă multe puncte. Stadionul „Francisc Neuman” se (re)construiește de patru ani de zile și e evident că nici noul termen de finalizare (23 noiembrie 2018) nu va fi respectat. Trecem Mureșul până la „Motorul”, de unde UTA a plecat în „exil” la Șiria de un an și jumătate tocmai pentru
a-i da Primăriei ocazia să înlocuiască gazonul cu care ne-am făcut de rușine la nivel internațional cu ocazia meciurilor televizate cu Voluntariul și ASU Poli. Timp de 14 luni nu s-a mișcat mai nimic în Aradul Nou, prin februarie s-a mers în ritmul melcului cu amenajarea suprafaței pentru terenul sintetic, iar de o lună de zile se așteaptă minuni din partea firmei câștigătoare.
Numai că minunile trebuie și ele ancorate cumva în realitate. Adică ce ne puteam aștepta de la o firmă ce a câștigat licitația pentru montarea gazonului artificial la un preț cu aproape 100 de mii de euro mai mic decât celelalte societăți ofertante? Despre rezultatul dezastruos al lucrărilor am tot vorbit în materialele noastre, dar recepția de către Primărie se va face în orice condiții. E mai importantă imaginea lui Falcă și alor săi decât sănătatea și posibilitatea de exprimare (fotbalistică) a echipei lui Ionuț Popa pe un asemenea teren făcut la apelul de seară. Halal!

Recomandările redacției