Municipalitatea nu vrea să fie „mamă şi tată” şi preferă un CET… orfan, care să se descurce cum poate

0
95

Temperaturile în creştere accentuată fac din iarnă o amintire din ce în ce mai palidă. De aceea,  odată cu venirea primăverii, subiectul CET pare a fi din ce în ce mai îndepărtat. Dacă acum patru luni se vorbea de posibilitatea destul de mare ca arădenii să facă frigul peste iarnă, acum toată lumea se gândeşte ca la o glumă proastă. Totul a trecut, dar în ciuda semnelor tot mai evidente de apropiere a sezonului cald, problemele la CET rămân.  Şi ele  nu sunt deloc puţine şi nici uşor de rezolvat. De fapt ar fi uşor, dar totul se rezumă la bani şi la intenţia reală din partea municipalităţii, de a dori să rezolve într-adevăr situaţia. Lucrurile stau în felul următor: la acest moment CET SA Arad produce Gigacaloria la un preţ de  33 euro. Asta înseamnă că energia termică iese, pe „poarta fabricii” cum se zice, la acest preţ. Mai departe însă pe reţeaua de distribuţie procentul de pierderi este  după unele surse 38% , după altele 40%. Oricum o cifră foarte mare, dacă ţinem cont că în Germania pierderile acceptate sunt de maxim 5%. De aceea , preţul pe care-l plătesc arădenii este unul dintre cele mai piperate din întreaga ţară. Însă toate acestea ar fi putut avea o rezolvare. Sigur, nu se rezolvau pierderile peste noapte, pentru că tehnic nu este posibil să baţi din palme cum s-ar zice şi să scazi  de la 40% la 5 , hai 10%. Însă dacă preţul de producţie al Gigacaloriei scădea drastic, alta era situaţia. „În anul 2013 s-a început din surse proprii o investiţie în valoarea de 56 de milioane de lei plus TVA,  pentru realizarea Grupului II, respectiv a cazanului de producţie pe gaz. Acesta are  o capacitate de 420 de tone cu o putere de 50 MW. Lucrările au fost încheiate în octombrie 2014, când cazanul a fost pus în funcţiune.  Este cam ultima  noutate în materie de tehnologie, tot ansamblul având un randament foarte bun de 96%. Poate este de remarcat  că la inaugurare nu s-a făcut mult tam-tam, deşi este o  realizare foarte importantă pentru Arad. Ideea este că acesta era doar prima etapă dintr-un amplu program de moderni­zare, în valoare de 52 milioane de euro. În plus, exista un aport de 12,5 milioane de euro în certificate verzi câte avea CET Arad  şi o finanţare europeană consistentă. La toate astea, municipalitatea trebuia fie să aducă un investitor până în limita  a 49% din capitalul social, fie să procedeze la o majorare a capitalului social. Nici una dintre aceste două posibilităţi nu s-a întâmplat. Aşa că  am intrat  într-un cerc vicios al datoriilor şi penalităţilor. Una peste alta noi avem datorii de 87, 6 mi­lioane de lei, dar avem creanţe în valoare de aproape 92 milioane de lei ”, spune Doru Lebădă, liderul Sindicatului Liber Independent Termoelectrica.
Acesta este unul dintre cei mai vechi angajaţi de la unitatea arădeană şi cunoaşte foarte bine şi problemele economice ale companiei, dar şi pe cele sociale,  fiind permanent sub presiunea oamenilor care-l întreabă ce şi mai ales cum va fi viitorul. Asta şi prin prisma faptului că de la 280 de angajaţi în urmă cu câţiva ani s-a ajuns azi la 150. Oameni cu familii cu obligaţii în viaţa de zi cu zi. Adică  facturi , taxe şi impozite de plătit. Iar acum viitorul pare sumbru  pentru că în ultima timp, compania este executată silit de către diverşi furnizori. La o simplă socoteală  compania ar avea chiar profit. Dar lucrurile nu sunt  întodeauna atât de simple pe cât par. Din toate semnalele şi deşi reţelele de transport sunt ale municipalităţii, aceasta ar vrea să le lase… orfane. De ce? Simplu municipalitatea nu vrea să recu­noască pierderile. Cu toate că „potrivit Ordinului 36 din 2006, în sistemele centralizate de distribuţie a energiei termice toate pierderile din reţele sunt în gestiunea municipalităţii. Băiatul ăsta (primarul Aradului- n.n) a luat-o razna. Nu vrea să recunoască acele pierderi, dar el dă ordine la CET. Nimic nu se întâmplă fără voia lui. Atunci dacă în companie  nu reprezinţi acţionarul majoritar cum se face că dai dispoziţii? Unde pe lumea asta s-a mai văzut aşa ceva? Pe de altă parte, sistemul centralizat de producere a energiei termice este cel mai puţin poluant pentru mediu. Iar asta în perspectiva reducerii noxelor pe plan mondial chiar ar fi o prioritate pentru Arad”, adaugă Lebădă.
Ce e de făcut? Mai ales că  acum vine vara, alegerile şi toată lumea va trece această problemă într-un plan secundar. Lucrurile nu se vor rezolva de la sine, iar datoriile şi, mai ales penalităţile se vor accentua. Pentru că  CET SA de una singură nu are resurse să plătească. În plus, în afară de angajaţi şi de familiile lor  sunt, aşa ca amănunt şi cetăţenii Aradului. Oameni care plătesc scump de tot căldura, spre deosebire de alte oraşe. De exemplu Bucureşti unde este de circa două ori mai ieftină. Dar să revenim mai aproape, la Oradea unde programul de modernizare a centralei de acolo s-a finalizat. O investiţie similară ca şi capacitate cu cea care trebuia realizată  şi la Arad. Dar acolo s-a putut pentru că există o administraţie competentă şi care chiar  se concentrează pe proiecte care duc la o viaţă mai bună pentru cetăţean. Pentru că a plăti mai puţin înseamnă mai mulţi bani în buzunarul omului. Iar dacă programul de modernizare de la Arad se finaliza, preţul de producţie al Gigacaloriei scădea, potrivit specia- liştilor de la 33 de euro la 14, 6 euro. Adică mai mult de jumătate. Sigur pierderile pe reţele ar fi rămas tot în jur de 40%. Refa­cerea reţelelor era o altă investiţie. Dar chiar şi aşa, nu e totuna 40% din 14, 6 faţă de aceeaşi proporţie la 33 de euro. Aţi priceput cam despre ce este vorba? Despre bani mai mulţi în buzunarele dumneavoastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.