Mutaţii contemporane

Văzând că nu mai ţine povestea cu traiul din mită, demnitarii patriei au început să-şi tripleze salariile. Este prima dovadă palpabilă a faptului că DNA-ul, SRI-ul şi Departamentul de Stat al Americii au câştigat lupta cu cei din clasa politică de pe malurile Dâmboviţei. Nu în ultimul rând, agenţii economici au ajuns să se sature de „pretenţiile” crescânde ale unor primari şi preşedinţii de consilii judeţene, care ridicaseră cuantumul şpăgilor până la douăzeci de procente din valoarea investiţiei. Aşa că, nemaiputând suporta această presiune, au luat drumul DNA-ului şi au făcut cuvenitele denunţuri… Aşa au ajuns să înfunde puşcăriile primari şi preşedinţi consilii judeţene consideraţi până mai ieri de neatins, dar şi şefi de partide politice, miniştrii sau chiar premieri. La alegerile trecute, toţi politicienii „de frunte” se înghesuiau să ajungă primari sau preşedinţi de consilii judeţene, in vreme ce politicienii mai de mâna a doua au fost trimişi să ne reprezinte în Parlament. Sunt tare curios să văd cum se vor distribui funcţiile politice la alegerile de anul viitor şi dacă se va mai sta la coadă în dreptul posturilor executive, într-atât de expuse astăzi vizibilităţii organelor de control. Probabil că nu, iar liderii de partide politice vor prefera să beneficieze de extrem de generoasele pensii parlamentare. Totul e să nu se „sară calul”, astfel încât salariile demnitarilor să ajungă mult prea mari, comparativ cu milioanele de retribuţii minime pe economie. În acest sens, modelul german – unde cel mai mare salariu bugetar nu poate să fie mai mare decât de şapte ori cea mai mică retribuţie  pe economie – este unul demn de urmat. De asemenea, sper că va fi depăşită şi situaţia absolut hilară de astăzi, când cei mai bogaţi demnitari se regăsesc printre social-democraţi, politicieni care ar trebui să propovăduiască egalitatea, cumpătarea şi solidaritatea socială. Un alt efect îmbucurător, pe care-l aşteptăm cu mult interes, se referă la creşterea calităţii lucrărilor executate de către agenţii economici care obţin contracte cu statul. Nemaiavând obligaţia să dea mită un sfert din contravaloarea lucrărilor, este de aşteptat ca asfaltul să fie mai trainic, gropile mai puţine, tencuielile mai bune şi podurile mai rezistente. Ba, ar mai rămâne fonduri suficiente şi pentru construirea de noi puşcării, astfel încât nimănui să nu-i mai treacă prin cap fel de fel de idei privitoare la amnistierea pedepselor…