N-avem cişmele, nici toalete publice, dar avem o grămadă de porţi de care n-aveam nevoie

0
104

A venit primăvara de-a binelea şi tot ce-i verde a.-nverzit şi tot ce era de-nflorit a-nflorit. Acum aşteptăm cu răbdare Paştile (mai întâi Floriile), şi-apoi alegerile, că se-apropie şi 1 Mai (dar nu mai interesează pe nimeni Ziua Muncii), şi 5 iunie (data asta interesează la culme).
Dacă primăvara şi-a intrat în drepturi pe deplin şi-şi cheltuieşte energiile conform ciclurilor cosmice în vigoare încă de la inventarea Cosmosului (de la crearea sa în alte filosofii), şi autoritatea locală şi-a intrat în drepturi şi-şi presară semne uimitoare (nu electorale, ci administrative), pe unde nici nu te-aştepţi, de te şi miri: „Domnule, oare cui i-o fi înmugurit gândul ăsta bun şi cât o fi costat înmugurirea asta?”.
Semnele împrimăvărării administrative (repet: nu electorale!), despre care vreau să vorbesc le-am văzut prima oară cu câteva zile în urmă în Parcul 23 August din Micălaca (fost şi viitor Orizont), este vorba despre nişte obstacole plantate-n trotuarul dimprejurul parcului şi pe aleile din parc, obstacole-n formă de porţi. Mai clar: s-au adus nişte porţi albe, urâte, din lemn, lucrate prost, şi s-au plantat în trotuare şi-n aleile parcului cu şuruburi zdravene.
Stâlpii porţilor buclucaşe au secţiunea pătrată (50/50 cm), şi până la vreo 40-50 de centimetri înălţime sunt numai buni de coşuri de gunoi (în unele deja au început s-apară pungi, plasticăraie şi-alte frunzişuri). Aşadar un metru din lăţimea trotuarului „îl mănâncă” poarta (fiecare poartă-n parte). Cum toate porţile sunt făcute după acelaşi calapod şi s-au plantat în locuri diverse, deci cu lăţimi diferite, în unele locuri „s-a păpat” din trotuar (alee interioară a parcului), aproape 2 m (1,8 m – cazul porţii puse în faţa scărilor care duc pe platoul bisericii din Parcul Orizont).

Inestetice şi inutile, porţile astea mai au o calitate: sunt lucrate prost, de mântuială, iar asta se vede după felul în care-a fost vopsit lemnul (pe-alocuri doar spoit – şi nici măcar spoit pe unde se credea că nu se prea vede), şi după scârţâiturile care se-aud dacă treci pe lângă ele mai în fugă sau dacă bate vântul.
Drept este că astea-s opiniile mele, însă alţii au opinii mult mai elevate. „Ăştia-s bani daţi fără rost, că nu-i trebuie nimănui porţi în mijlocul parcului, dar daţi cu rost, pentru că se întorc unde trebuie în campanie”, mi-a spus un trecător prin parc şi cu care-am intrat în vorbă. L-am întrebat despre ce campanie vorbeşte, iar el m-a privit mirat şi mi-a răspuns în doi peri: „În cea agricolă”.
Am mai auzit de la oameni expresiile „furt”, „firmă”, „hoţi”, „alegeri”, „primărie”, „primar”, dar pe una n-am înţeles-o: „Nu-l mai votez!”.
Acelaşi Parc Orizont a fost renovat sau modernizat sau îmbrăcat în gazon şi i s-a făcut şi o instalaţie de iluminare nocturnă; stâlpii sunt strâmbi şi se-nclină chiar dacă-i îndrepţi (experienţă proprie), fântâna arteziană din mijlocul parcului e lăsată de izbelişte deşi de ani buni se spune că se va renova, şi-n acelaşi Parc
Orizont nu este nici măcar vreo umbră de cişmea (dar cişmea nu mai afli-n tot Aradul, cum nu afli nici o toaletă publică). Sunt însă de-acum porţi inutile, urâte (chiar groteşti – spunea cineva), de care nici oraşul n-avea nevoie şi cărora nici arădenii nu le duceau lipsa ori dorul.
Primăria pare foarte mândră de izbândă. Pentru instituţia care ne gospodăreşte banii şi pe care-o plătim pentru asta (deşi nimeni n-a cerut vreodată să aibă primar sau ministru sau altfel de guvernant), porţile-n cauză sunt pergole şi sunt parte dintr-un proiect mai amplu.
„Respectivele pergole s-au achiziţionat printr-o licitaţie care a avut loc anul trecut. Lici­taţia s-a făcut pentru un lot mobilier urban, lot în care s-au cuprins mai multe tipuri de mobilier, inclusiv băncile din faţa primăriei şi jardinierele din acelaşi loc, în care se vor planta flori. Referitor la pergole, s-au achiziţionat 30 de bucăţi şi au fost amplasate în câteva parcuri ale oraşului. Preţul de achiziţie a fost de 3.200 de lei/ pergola, fără TVA”, ne-a declarat telefonic Corina Drăghici, purtătoarea de cuvânt a primăriei.
Un calcul sumar arată că pentru o poartă (pergolă pentru primărie), din buzunarele noastre (ale mele şi-ale tale, cititorule), ni s-au extras fără să fim întrebaţi 3.200 + 20% = 3.200 + 640 = 3.840 de lei, de 30 de oriŞ o dată pentru fiecare poartă (pergolă). Aşa ni s-au dus pe apa sâmbetei 3.840 x 30 = 115.200 de lei, dar nu contează: cişmele nu-s )nici nu ne trebuie), toalete publice nu-s (dar cine nevoia are nevoie?), însă avem de-acum, slavă Domnului (primar), porţi de care nimeni, dar absolut nimeni, n-avea trebuinţă.
Cum spuneam la început, a venit primăvara, a-nverzit natura, uite că au răsărit şi pergolele, se asfaltează-ntr-o veselie, deci e clar: vin alegerile!
E clar?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.