Cele mai recente comentarii ne arată un Adrian Năstase victimă a sistemului băsescian. Ca atare, ceea ce a fost dat publicității, chiar dacă nu a fost un verdict politic, așa a sunat. Nu neapărat unul justițiar… dar! N-aș vrea să ducem analiza spre aspectul politic, dar acesta este spectrul care, din păcate, ne induce spre acest sens.
Cred că nu politicul crează acest „jihad”. Adrian Năstase a căzut vicitmă propriului sistem, sau cel puțin al sistemului pe care l-a propagat. Adrian Năstase și-a făurit un sistem propriu prin care a controlat România. I-a ieșit inițial și, astfel, a încercat să subjuge – să subordoneze – și alte instituții. Acum am ajuns la refuxul acestor impuneri față de instituiții, la  o normalitate, dacă putem spune acest lucru.
De fapt, până a-l victimiza pe Năstase, cel   mai normal este să stigmatizăm nonvalența justiției. Care justiție propagă, prin exponenții săi, directive și subiectivisme palpabile. „Se supune, deopotrivă, legii și legiferării”, se arată perfect normal celor scrise. Dar avem și o reverberație a celor spuse.
Acum, în prag de nou an, putem vorbi de un nou ecou a ceea ce avem. Nu neapărat a ceea ce unii dintre noi vrem să avem, ci efectiv ceea ce există. Avem procese în care multe dintre numele mari se regăsesc. Avem un spirit de dreptate pe care, la rândul nostru, îl regăsim în multele noastre încercări în care ne aruncăm. Avem dorința
justițiară de a arăta că există libertatea de a crede că vom putea duce mai departe anumite (consi­derate) idealuri.
Nu avem realism. Nu Năstase face justiția mai bună. Nu culpa lui Năstase. Nici măcar răzbunările politice. Ce ne încălzește, faptul că intră sau nu cineva în pușcărie?
De fapt, Năstase ne e oferit drept exemplu, nicidecum drept vector justițiabil. În rest, rămânem cu flota noastră, cu Zambaccianul nostru, cu Revoluția noastră, cu tot ce vreți mai controversat. Nu „ei” sunt de vină, ci noi, că-i credem, că ne amăgim împreună încă o dată, încă un mandat, încă…
Repet, nu Năstase e buba, dumnealui fiind doar un exemplu. Avem, ducem, credem, sperăm într-o justiție în care cei care au „crescut” financiar să fie „ghemuiți” prin cotloanele justiției. Din păcate, puțini sunt arătați publicului, majoritatea din interes personal, nicidecum dintr-unul financiar. O societate respectată merită să vadă nu doar exemple, ci și concretizări ale luptei contra corupției, rezoluții față de ceea ce trăim. Cât timp vedem doar exemple mediatice, nu vom avea o privire de ansamblu asupra societății, ci doar asupra focusurilor pe care ni le prepară cei ce vor să ne arate numai suprafața aisbergurilor. Ce e dedesubt rămâne apanajul Puterii – oricare ar fi ea -, dar care dăunează grav democrației.
P.S. Nu e vorba de Năstase, sau de Fenechiu, ci de ideea în sine. Niciodată, niciunde, nicicând, o sentință judecătorească nu trebuie să aibă nici măcar o umbră de implicare politică, indiferent cât e ea de justă. Aviz amatorilor…

Teofil Grădinaru

Recomandările redacției