Sunt aspecte ce nu se pot scuza. Probabil, din cauza proiectelor mari, bubele de pe obrazul Aradului nu le bagă nimeni în seamă. Oare sunt incompatibile lucrările tip șantier, mărețe, cu buldozere, borduri, basculante, unde se scurg milioanele, cu salvarea dovezilor de civilizație, cu ruinarea fațadelor, cu prevenirea pericolelor ce pândesc în locuri unde nu te aștepți. De data aceasta vă voi prezenta trei cazuri, care proiectate la nivel de municipiu, par insignifiante, de nebăgat în seamă ori că ele sunt invizibile, și nu se văd la nivelul conducerii județului ori a municipiului. Interesantă și în același timp tragică,  este soarta unor mărturii  și urme ale priorităților în tehnică în urbanism și industrie ce s-au realizat odinioară în Arad. Am impresia că se urmărește să nu avem istorie, să nu avem urme perene, fiind mai comod să se vândă la fier vechi,  în loc să se salveze în muzee pe tematici, cum n-au existat în Europa. Dintre fabricile Aradului, astăzi dispărute, n-au rămas urme, nici chiar plăcuțe comemorative. Atenție, tardive vor fi regretele și scuzele fără temei, la judecata generațiilor ce ne urmează. Deci, să vă prezint primul caz, dintre cele trei.

1.Punctul de colectare și dirijarea apelor menajere „System Shone”. Amintesc doar două aspecte. Întâi că a reprezentat o prioritate națională și printre primele din Europa. Dintre cele şase puncte ce au funcționat, ca printr-o minune, a mai rămas acesta de la Burza. Apoi am predat proiectul reabilitării punctului de la Burza tuturor conducătorilor semnificativi din municipiu și județ. Degeaba, nimeni dintre aceștia, în afară de uimire mimată, falsă și aprobare de circumstanță, altceva nu au întreprins. Nici unul dintre aceștia  nu a dispus calculul execuției proiectului oferit, care poate să coste 10.000 euro, poate un milion, poate zece. Nimeni, de patru ani de când zace prin sertare nu a prins lucrarea în cele patru bugete ce au trecut. Astăzi punctul Shone de la Burza este năpădit de șobolani și emblema englezească de originalitate, din bronz, este acoperită cu ciment. Priviți fotografiile anexate în pagină și cele de pe siteul ziarului nostru www. glsa.ro.

  1. Într-o dimineață din decembrie 2012, pe str. N. Grigorescu, colț cu Bulevardul, peste drum de Libelula, de undeva de la cornișa edificiului a căzut un ornament și multă tencuială. A fost ca o bombă. Eram prin zonă și m-au atras țipetele și zgomotul. N-au fost victime, Dumnezeu ne-a ferit. Am luat o bucată să o aduc acasă, prețioasă amintire. O prezint în fotografia din text. Dar cum cornișa de atunci n-a fost atinsă de mâna omului, iată că acum dă un avertisment, cad bucățele de tencuială. Probabil vor urma și ornamente. Cornișa, ca avertisment, a tras o salvă! Ce să facem? Am atașat și fotografiile să amintesc. Cui? Acolo se poate întâmpla o nenorocire.
  2. Orașul nostru este într-o continuă mișcare, unii se mută, alții părăsesc o adresă, alți vin, etc. Dacă cei ce se mută, ori cei ce vin, prestează servicii, au o afacere, au o firmă, aceasta se fixează pe pereți cu dibluri. Când se mută proprietarul, smulge din perete firma și pleacă liniștit, lăsând mărturie găurile în fațadă. Unul mai inventivi, lasă rama goală. Oameni și oameni. Fenomenul este atât de frecvent, priviți cu mai mult interes orașul și depistați sute de găuri în fațadă. Păcat. Voi nici nu știți ce oras frumos aveți.

Recomandările redacției