M-a mânat nevoia informării publice, în sfânta zi de luni, direct spre Palatul Administrativ, unde se desfăşura o ordinară de CLM. Io, obişnuit cu şedinţele de consiliu de pe vremea lui Popa, m-am pregătit aşa cum se pregăteau presarii pe vremuri. Am luat cu mine ceva de mâncare, doi litri de cafă, o plapumă, un briceag şi o folie de supravieţuire. Văzând ordinea de zi, credeam că până la miezul nopţii nu o să ies din sală. Doar punctul legat de Piaţa Ca­tedralei, unde ştiam eu că vor urma dezbateri furtunoase, mă aşteptam să dureze cam două ore. După care urma o rectificare bugetară.
Pe vremuri, când presa era presă şi consilierii erau consilieri, o şedinţă din asta dura până se însera.
Aşadar, iată-mă pregătit de război. Intru înarmat în sala de şedinţe pentru tot ce e mai rău şi, zbang!, şedinţa gata! Într-o oră! Nici nu am apucat să scot pixul din geantă că a trebuit să îl pun la loc.
Mă uitam la consilierii opoziţiei şi nu îmi venea să cred: ăştia parcă au fugit de la lucru în pauza de masă să mai facă o ciubucăreală pe la consiliu. Nimeni nu avea nici un chef de zbenguială. Nici un chef de vorbă. O polemică, ceva acolo… Nimic-nimic.
Şi atunci am realizat care e motivul acestei atitudini. Pe mese aveau doar sticle de apă minerală şi suc. Păi cum mama naibii să te înturvinezi cu apă? Până şi soldaţii americani, înainte de ce pleacă la război, bagă o tărie!
De aceaa vă spun: fraţilor, apucaţi-vă de băut să faceţi şou, că altfel nici dracu nu mai vine pe la şedinţele voastre!

Recomandările redacției