O controversă economică

La ora la care scriu acest material de opinie, încă nu s-a hotărât ridicarea salariului minim la 1.200 de lei. Motivul e dacă această majorare are susţinere bugetară sau nu? Or, aici apar câteva întrebări.
În primul rând, o creştere a salariului minim înseamnă că mediul privat va fi obligat să ofere un standard mai bun – cel puţin pe hârtie – angajaţilor. Ca o mică paranteză, înseamnă că o femeie de serviciu – iertaţi-mă că dau exemplul de la Club Colectiv – are un venit mai mare şi nu trebuie să-şi rişte viaţa pentru nişte bani în plus, făcuţi „la negru”.
Dar creşterea salariului minim în mediu privat înseamnă şi creşterea contribuţiilor la stat, atât la Bugetul de Stat, cât şi la Bugetul Asigurărilor Sociale. Statul, privind strict componenta privată, ar avea doar de câştigat.
Există şi varianta ca unele firme să concedieze din personal deoarece nu-şi permit creşterea plafonului salarial concomitent cu mărirea salariului minim. Aceşti angajaţi, trecuţi în şomaj, vor trebui să fie întreţinuţi de stat, dar impactul va fi mult mai mic decât cel legat de sumele în plus atrase la buget. Ar mai fi şi mult vehiculata idee a semiplăţii „la negru”. Adică angajatorii plătesc salariul minim, iar completarea până la suma negociată cu angajaţii o plătesc prin aşa-numita metodă „la negru”. Aici există două aspecte. Cei care au avut sau au o firmă ştiu că nu e aşa uşor să scoţi bani din bancă, pur şi simplu. Acei bani trec, şi ei, printr-un mecanism, de obicei dividende. Automat se percepe cel puţin acel impozit pe profit, care iarăşi e un câştig al statului, compensând cel puţin impozitul pe venit care ar fi rezultat din diferenţa plătită „la negru”. Apoi, prin menţinerea acestei iluzii, a semi plăţii „la negru” arată slăbiciunea statului, care permite aceste procedee. O atenţie mai sporită a domeniilor în care abundă salariul minim ar putea duce la descoperirea acestor artificii financiare.
În fine, ca să închei cu capitolul „mediul privat”, acea vehiculată relaxare fiscală ar trebui să aducă bani mai mulţi la buget, dar nu banii „negri” din salariile „la negru” ci cei care sunt rezultatul evaziunii fiscale, fenomen mult mai complex şi mai dăunător decât acea salarizare mixtă, combinata „salariul minim-plată la negru”. Şi, nu în ultimul rând, trăim în România, iar o eventuală cheltuială în plus cu salariile ar fi rezolvată de mediul economic prin deja consacrata metodă: creşterea preţurilor, care ar duce iarăşi la bani în plus la buget. Ar creşte şi inflaţia, dar ca o consecinţă ulterioară, eventual în partea a doua a anului.
Problema actualului Guvern, cu privire la creşterea salariului minim şi impactul asupra Bugetului o reprezintă, în fapt, sectorul bugetar. Implicit, prin afirmaţia că creşterea salariului minim afectează bugetul şi însoţind această idee cu argumentele de mai sus, înseamnă că salariile bugetarilor reprezintă o problemă. În primul rând că sunt bugetari care au salariul minim, iar în cel de-al doilea rând înseamnă că aceştia sunt destul de mulţi, dacă impactul bugetar ar duce la un deficit reprezentativ. Înseamnă că bugetarii sunt prost plătiţi, în condiţiile unor aşteptări asupra calităţii şi integrităţii muncii acestora. Aici ar trebui Cioloş şi colegii săi să găsească soluţii, nu în calcule şi previziuni economice menite mai mult să încurce opinia publică.
P.S. nu mă erijez în specialist, poate calculele mele n-au luat în seamă şi alte aspecte cu impact economic, social şi implicit bugetar. Dar asemeni mie sunt alţi 12-13 milioane de români (cel puţin) care fie au aceeaşi logică, fie trebuie să li se explice tot prin logică unde greşesc. Declaraţiile cu iz tehnic şi profesional, de macroeconomie, nu sunt percepute decât de un număr mic de români.