Am încredere în noul ministru. Încredere în buna lui credință. Însă, sunt pesimist față de clasa politică. Indiferent de structura Cabinetului, până la urmă acest cabinet va sta la mâna Parlamentului. Nu acum, la învestire, cât mai încolo, când se va vota Bugetul de Stat. Să nu uităm că anul viitor vin  alegeri, iar clasa politică are nevoie de finanțare. Iar finanțarea se face – să nu ne amăgim – și din bani publici. Domnul Cioloș, cât de cinstit ar fi, va trebui să facă unele compromisuri, să satisfacă acea clientelă politică obișnuită cu aceste metode.
Bugetul fiecărui minister va trebui făcut și în funcție de investiții. Fiecare parlamentar va trebui să meargă în fața electoratului propriu cu ceva concret, nu doar cu promisiuni. Mai renovarea unei școli, mai dotarea unui spital sau repararea unui drum. Iar toate acestea trebuie finanțate, altfel proiectul de buget nu va trece.
Deci, în condițiile în care toate acestea trebuie realizate, în condi­țiile în care Cabinetul Ponta a angajat niște cheltuieli, în condițiile în care va trebui să avem un buget de austeritate. Daniel Cioloș are o misiune foarte grea. Și în condiții normale tot i-ar fi greu dumnealui și cabinetului său. Dar presiunea politică va fi foarte mare. Presimt că domnul premier desemnat va trebui să ceară Parlamentului un vot de încredere „la pachet”, pe niște legi esențiale, inclusiv Legea Bugetului de Stat. Altfel, acest Cabinet este unul sinucigaș, fără nicio șansă.
Avem nevoie de mult mai multă transparență decizională la toate nivelurile, dar nu doar una declarativă sau conjuncturală. Avem nevoie de un Parlament format din oameni la fel de integri precum acești miniștri pe care și-i dorește domnul Cioloș. Avem nevoie să recredibilizăm clasa politică, nu doar printr-un guvern de tranzit, care preia frâiele țării în prag de iarnă, pe fondul unei nemulțumiri sociale evidente.
Aș dori să mă înșel și să n-am dreptate. Adică să avem un guvern care să readucă un echilibru social, să înmulțească investițiile, să creeze premisa instituțională pentru crearea de noi locuri de muncă. Aș dori ca domnul Cioloș să reu­șească, pentru că nu va fi doar reușita dumnealui, ci și a noastră, a tuturor. Mi-aș dori să nu fiu pesimist, dar nu pot. A  trebuit să se întâmple nenorocirea de la Colectiv pentru ca să ne scuturăm puțin. Dar nu ne trebuie încă o nenorocire, ci mult echilibru. Altfel, așa cum arată și titlul, vom avea o iarnă cu iz pronunțat de pesimism.

Recomandările redacției