Discriminarea pozitivă este un fenomen mult prea des întâlnit în ultima vreme în societătăţile democratice, când membrii unei minorităţi, ai unui grup de o anumită factură, care au avut de suferit de pe urma apartenenţei la acel grup, la acea minoritate, au mai multe drepturi decât cetăţenii de rând. S-a ajuns astfel ca homosexualii să fie astfel discriminaţi pozitiv, ca ţiganii să fie discriminaţi pozitiv, ca ungurii să fie discriminaţi pozitiv şi chiar ca femeile să fie discriminate pozitiv. Nu am nimic nici împotriva homosexualilor, nici împotriva ţiganilor, nici împotriva ungurilor şi cu atât mai mult, nici împotriva femeilor, dar nu mi se pare normal ca cineva să obţină un loc mai bun de muncă, să fie promovat sau să obţină un loc într-o instituţie de învăţământ doar pentru că este supus discriminării pozitive, în timp ce altcineva, poate mai bine pregătit profesional sau mai bun la învăţătură este lăsat pe tuşă.
Recent am văzut un documentar la un post de televiziune central, despre musulmanii stabiliţi în Europa, care m-a pus foarte serios pe gânduri şi m-a făcut chiar să mă înreb dacă oamenii care conduc acele ţări sunt sănătoşi la cap. Potrivit realizatorilor documentarului cu pricina sunt zone din vestul continentului unde discriminarea pozitivă a mers mult prea departe. Musulmanii şi-au impus pur şi simplu legea lor, iar Sharia a ajuns să fie aplicată în locul legilor statelor cu pricina. Musulmanii au mers până acolo încât să interzică consumul de carne de porc, să interzică comercializarea băuturilor alcoolice, iar pe cei care se încăpăţânează să nu ţină cont de ceea ce-şi doresc, îi ameninţă cu 40 de lovituri de bici. Iar statul, care s-a dovedit a fi de-a dreptul nevolnic din punnctul meu de vedere a fost stabilit proceduri speciale în cazul arestării unui musulman, care are dreptul să-şi facă rugăciunea înainte să i se pună cătuşele. Din punctul meu de vedere este strigător la cer. Nu zice nimeni că un musulman trebuie să mănânce ca un european, sau că trebuie să consume băuturi alcoolice, nu zice nimeni că statele în care aceştia sunt majoritari nu au dreptul să impună ce reguli doresc, mai mult, din punctul meu de vedere este cât se poate de normal ca un european care vizitează statele cu pricina să respecte legile de acolo şi să fie pedepsit dacă le încalcă, dar este absolut de neconceput ca membrii unui grup minoritar, primiţi să locuiască într-o ţară, să facă acolo tot ceea ce vor.
În ceea ce priveşte acest aflux de imigranţi de care s-a speriat tot continentul, am observat că Uniunea Europeană s-a cam divizat în două. Pe de-o parte statele occidentale, unde s-a cam pierdut controlul asupra propriilor locuitori, dacă informaţiile prezentate în documentar sunt adevărate, care se arată mult mai deschise să-i primească pe sirieni, irakieni, afgani şi statele din Europa de Est care nu-i prea văd cu ochi buni pe imigranţi. Şi trebuie să recunoaştem că esticii au motivele lor. În primul rând nu îşi prea permit să suporte cheltuielile legate de primirea a mii de persoane fără adăpost. Acest lucru s-ar mai putea rezolva, cu ajutorul fondurilor primite de la Bruxelles. Imigranţii sunt însă greu de integrat, pentru că provin dintr-o lume aparte, cu alte obicieiuri şi cu alte tradiţii, iar România, cel puţin, nu a reuşit să-i integreze aşa cum scrie la carte nici măcar pe ţigani. Mai trebuie menţionat un lucru. De-a lungul timpului, sute şi sute de ani, nu ţările din vest au purtat războaie cu Imperiul Otoman, care dorea să cucerească tot ce-i stătea în cale, ci tocmai ţările din Europa de Est. Poate că şi acest lucru contează, în ideea în care se vorbeşte tot mai mult de o invazie a Europei, de o invazie care nu se mai face acum cu arme, ci cu lacrimi şi poveşti lacrimogene.
