O lansare cu cântec

Atunci când aduci vorba despre un act cultural de calitate, la care participă creatori de înaltă literatură-artă, precum şi consumatori şi amatori de atari preocupări intelectuale, chiar snobi care se respectă, fără să vrei te gândeşti la un cadru sobru, la perso­naje îmbrăcate sclivisit, echilibrate comportamental, cadru  în care se zâmbeşte discret, în colţul gurii, aferat, cu subînţelesuri docte, evitându-se stringent să se vadă dantura, că nu e de bon-ton. Evident, vocabularul folosit este unul ales, cu cuvinte uzitate prin Academia Română, pe la institute lingvistice sau prin aulele universităţilor europene. Gesturile sunt studiate, mai adesea poziţia mâinii este sub tâmplă, iar capul stă gânditor sprijinit de mână. Deh, lume bună, preocupări adânci!
Cu atât mai mult te-ai putea gândi la o atare stare de fapt, cu cât manifestarea la care v-aţi prins că vreau să mă refer se întâmpla într-un cadru deosebit de oficial, chiar în buricul târgului (scuzaţi cuvântul buric), la Primăra Arad, în vestita şi somptuoasa Sală Ferdinand.
Da, în acest cadru, scriitorul clujean Radu Ţuculescu s-a gândit să-şi lanseze ultima sa carte, Măcelăria Kennedy.
Şi colac peste pupăză, afară erau 36 de grade, toate condiţiile şi motivele să stai acasă, la umbră, să bei răcoritoare şi să butonezi faccebook-ul, mai ales că era o zi de vineri, începutul de weekend.
Ei, bine, n-a fost nimic din cele la care te-ai fi aşteptat să fie, dacă ţii cont de oamenii de calitate care au participat la această întâmplare literară.
În primul rând, absolut toate momentele care care au compus întregul, au ieşit din tiparele obişnuitului, tipicului, normalului.
Cele trei organizatoare au fost Mihaela Livia Popa, Otilia Ţigănaş şi Eugenia Crainic, mânuitoare de condei, printre altele. Ele însele autoare de cărţi, cele trei doamne au excelat în spontaneitate, şarm, în inventivitate şi cuvinte de spirit în faţa unei săli selecte, elastice, receptive la umor şi la alte chestii inteligente.
Chiar prezenţa viceprimarului Călin Bibarţ a fost una pasageră, după cuvântul de salut acesta retrăgându-se discret, parcă presimţind că rămânând în continuare ar fi fost o pată de culoare neasortată policromiei generale.
Otilia Ţigănaş, scriitoare şi doctoriţă de ţară la origine, luând cuvântul,  a scos în evidenţă ideea genială a scriitorului Radu Ţuculescu de a crea un personaj în carte inspirat de viaţa ei, fapt care îi asigură în mod cert romanului o valoare literară deosebită. De altfel, personajul inspirat de Otilia Ţigănaş este şi el o doctoriţă de la ţară, care navighează pe blog între două consultaţii medicale.
Preşedintele filialei arădene a scriitorilor, poetul Vasile Dan, preluând din mers tonul degajat al manifestării, a vorbit cu mult aplomb despre Radu Ţuculescu, despre faptul că îl cunoaşte foarte bine pe acesta, lucru care nu poate fi decât benefic pentru literatura română contemporană. Vorbele neacademice, dar pe temă ale lui Vasile Dan au obţinut ropote de aplauze, la care poetul a făcut faţă cu eroism.
Recunosc că era să cad pe spate de surpriză, când Otilia Ţigănaş mi-a pus ditamai microfonul în braţe cu scopul tendenţios de a spune şi eu câteva cuvinte elevatei asistenţe. Mărturisesc spăsit că nu mai ţin minte ce-am spus. Sau dacă am spus ceva…
Dar, cireaşa de pe tort, bombonelele de pe colivă, turta de pe spuză, a fost indiscutabil Eugenia-Jeni Crainic. În vervă de zile mari, Eugenia Crainic a prezentat cartea şi pe autorul ei, Radu Ţuculescu, aşa cum nu s-au prezentat cărţi şi autori prin asemenea ma­nifestări culturale. I se citea lui Jeni în ochi
şi-n zâmbetul de pe faţă bucuria momentului, trăia cu fiecare personaj din carte caracterizat, reuşind să transmită sălii bucuria ei. Îţi venea, ascultând-o, să părăseşti sala şi să intri între coperţile cărţii, să intri-n măcelărie, cu alte cuvinte, printre personajele lui Radu Ţuculescu. O cunosc pe Eugenia Crainc de mulţi ani, dar rar mi-a fost dat s-o văd atât de inspirată, atât de plină de şarm şi de bucuria de a trăi clipa.
De prisos să mai spun că sala râdea în hohote, în chicote sau în zâmbete, fiecare participant manifestându-se după capacitatea sa proprie şi după rezistenţa individuală la umor. N-am văzut nici o grimasă.
Respectând nota generală, Radu Ţuculescu a citit din cartea sa câteva fragmente, vorbind cu mult umor despre lucruri din culisele scrierii cărţii sale.
Mă veţi întreba ce-i cu titlul articolului, de ce lansarea de carte a fost cu cântec, ce s-a întâmplat, totuşi?
Păi, simplu! S-a întâmplat că în timp ce Radu Ţuculescu oferea autografe pe cartea sa,  Măcelăria Kennedy, Trupa Nova Band a oferit un superb recital muzical, încântând participanţii la manifestare, public care i-a răsplătit pe numiţii Bordaş cu o cascadă de aplauze. Deci, a fost o lansare de carte cu… cântec.
Acum gata, ne vedem săptămâna viitoare, după o prelungă pauză publicitară!