Dincolo de problemele penale, dincolo de acuzele care i se aduc că ar fi fost de fapt unul dintre cei care au stat la masă cu „statul paralel”, dincolo de ura pe care „a reușit” să și-o atragă, Liviu Dragnea dă dovadă că este un politician abil. Și nu mă refer la jocurile de culise pe care le-a făcut pentru a ajunge în fruntea PSD și pe care le face acum cu scopul de a-și menține funcția, ci la faptul că este dispus să sprijine un candidat din afara partidului la alegerile prezidențiale de anul viitor. Liderul social-democrat a anunțat, sâmbătă, la Neptun că nu intenționează să se înscrie în cursa pentru funcția supremă în stat și că este de dorit ca alianța PSD-ALDE să aibă un candidat unic. În plus, sunt pesediști care susțin că nu este exclus ca partidul să nu aibă un candidat propriu, urmând să meargă pe mâna lui Călin Popescu Tăriceanu. Iar președintele ALDE are șanse foarte mari să fie o carte câștigătoare. De ce? Până acum, cu excepția lui Ion Iliescu, toți candidații partidului au pierdut cu brio alegerile prezidențiale, stânga fiind parcă condamnată, în ultimii 14 ani, să piardă această bătălie. E drept, și Iliescu a pierdut în 1996 în fața lui Emil Constantinescu, dar măcar el a reușit să revină în 2000. Ceilalți candidați, care au fost și președinți ai partidului au fost pur și simplu eliminați ulterior de colegi din structurile de conducere. Așa au pățit Năstase, Geoană și Ponta și așa va păți cu siguranță și Dragnea, dacă va candida și va pierde. Iar dacă va ajunge cu bine până la momentul depunerii candidaturii, în sensul în care nu va interveni între timp nicio condamnare definitivă și nu va fi înlăturat din fruntea partidului de baronii nemulțumiți, atunci cu siguranță va pierde puterea după alegeri. Nu de alta, dar la modul în care a ajuns să fie demonizat, nu are cum să-l bată pe Klaus Iohannis, având în vedere că de obicei, la prezidențiale, electoratul de dreapta se mobilizează foarte bine.

Pe de cealaltă parte, Călin Popescu Tăriceanu este un autentic om de dreapta, orice s-ar spune despre alianțele pe care le-a avut cu PSD, și se află pe un val ascendent împreună cu ALDE. Va putea, de asemenea, să rupă și din electoratul liberal nemulțumit de activitatea actualului președinte și de lipsa de activitate, de viziune și de vizibilitate a PNL. Unde mai pui că pe zona de dreapta ar mai putea să intre în competiție Dacian Cioloș și un candidat al USR, fie că va fi Laura Codruța Kovesi, fie altcineva. Nu este exclus nici ca PMP să aibă propriul candidat. Și uite așa, bazinul de dreapta va fi foarte divizat, în timp ce stânga, rămasă fără candidat, s-ar alinia în spatele lui Tăriceanu. Într-o astfel de formulă, șansele ca din 2019 să avem un alt locatar la Cotroceni sunt foarte mari. Iar Liviu Dragnea pare să fi înțeles acest lucru. Rămâne de văzut dacă vor înțelege și restul pesediștilor cu putere de deciziu și mai ales marea masă a partidului și dacă Dragnea nu va schimba strategia.

  • A.Rădeanu spune:

    Corectă analiza! Să nu uităm că în 2014 PSD urma să susțină – cu șanse foarte mari de a câștiga președinția – tot un liberal, pe Crin Antonescu. Acum, ca și atunci, PSD nu are un om de prim-plan care să poată întruni toate opțiunile electoratului antibăsist, antiiohannist, anticioloșișt, antisorosișt, anti… (că nu se mai prea poate vorbi de un vot pentru)., așa că Tăriceanu rămâne cea mai bună variantă.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției