O părere…

Cei mai mulţi dintre români sunt de părere că actualii guvernanţi nu mai prind praznicul pascal în fruntea ţării, iar zilele cabinetului Ponta sunt numărate. De cealaltă parte, politicienii din opoziţie îşi freacă palmele a bucurie, gândindu-se că se vor întoarce din nou în fruntea bucatelor patriei. Mai puţini sunt cei lucizi şi pe deplin înfricoşaţi de imensa stare de aşteptare pe care electoratul o nutreşte faţă de viitorii guvernanţi, care vor trebui să-şi schimbe în mod radical comportamentul politic de până acum. În primul rând, noii guvernanţi vor avea de decontat toate promisiunile electorale făcute de către social-democraţii din jurul lui Victor Ponta, în marea lor majoritate fiind vorba despre angajamente financiare fără nici o acoperire în realitate. În al doilea rând, noii guvernanţi vor trebui să conştientizeze un adevăr devenit elementar: Departamentul Naţional Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii, Agenţia Naţională de Integritate şi Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii sunt cu ochii pe domniile lor, iar în spatele gratiilor puşcăriilor sunt puşi la poprire de două ori mai mulţi premieri, miniştri sau demnitari decât va conţine noul cabinet, de ori ce culoare politică va fi el şi de oricâtă susţinere parlamentară se va bucura. În al treilea rând, sus, pe Dealul Cotrocenilor s-a instalat un preşedinte absolut atipic pentru năravurile româneşti: sas, protestant, înalt şi dintr-o bucată. Altfel spus, nu mai merge cum mergea cu guvernările de clan şi coterie, iar responsabilitatea viitorului premier va fi una intrinsecă, fără nici o susţinere „în alb” din partea părintelui patriei. Aşa stând lucrurile, nu-i prea înţeleg pe cei care se înghesuie să-i ia locul premierului Victor Ponta pentru un mandat firav, de nici un an de zile. Ce poţi face în douăsprezece-treisprezece luni, decât să te faci de râs în faţa electoratului? Oricâte măsuri bune ai lua şi oricât de bine intenţionat ai fi, n-ai cum să creşti bunăstarea populaţiei, astfel încât să alini imensa stare de aşteptare a electoratului într-un an de zile. Dimpotrivă, dacă i-ai lăsa pe actualii guvernanţi să se facă de râsul lumii încercând să-şi achite propriile promisiuni electorale, monitorizându-i cu un guvern din umbră competent şi cu un preşedinte care a demonstrat că nu prea ştie de glumă, atunci ai avea toate şansele să vii la guvernare cu ocazia alegerilor locale şi generale din luna mai a anului viitor, cu o majoritate parlamentară mai mult decât confortabilă şi cu o clasă politică cât de cât primenită. Mai mult, ajunsă la fundul sacului, stânga politică românească ar avea un prilej cât se poate de nimerit de a se reforma, fie prin re-educarea şi pocăirea ilegaliştilor, fie prin apariţia unor partide politice noi. Fireşte, accept şi posibilitatea că părerea mea să fie una mult prea politicianistă, iar instituirea unui nou guvern în lunile imediat următoare să reprezinte înde­lung-aşteptatul „mai-bine” al patriei noastre mioritice. Sau, că a-l lăsa pe Victor Ponta în fruntea guvernului să fie un risc mult prea mare de acceptat pentru înţelepţii naţiunii. Rămâne de văzut…