Deşi a fost trecută de site-urile de ştiri la rubrica şi altele, informaţia că Agenţia Naţională pentru Protecţia  Consumatorilor a câştigat un proces cu o bancă acuzată de introducerea în contractele de creditare a unor clauze abuzive este din punctul meu de vedere una dintre cele mai importante ştiri ale zilei. Asta, în condiţiile în care soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă. Astfel, unitatea bancară care a pierdut în sfârşit procesul, trebuie să elimine clauzele abuzive din toate contractele. Potrivit specialiştilor, acest proces va avea efecte asupra tuturor băncilor, drept pentru care curajoasa decizie luată de magistraţii bucureşteni merită sărbătorită cum se cuvine. Spun acest lucru pentru că în ultimii ani, băncile au devenit stat în stat, cu reguli care de care mai greu de înţeles, cu comisioane peste comisioane la comisioane, cu dobânzi mari atunci când dau bani cu împrumut şi cu dobânzi infime, uneori chiar negative, atunci când ai proasta inspiraţie să îţi faci un depozit în bancă. Dintr-un instrument menit să ajute economia şi omul de rând, banca a fost transformată într-un instrument menit să-i îmbogăţească cu orice preţ pe acţionari şi să ia şapte piei de pe debitori. Aşa s-a ajuns să aibă de suferit atât companiile, cât şi românii de rând, care au crezut că fac afacerea vieţii dacă iau câteva mii de franci elveţieni cu titlu de împrumut, nu de la nişte cămătari de cea mai joasă speţă, ci de la nişte bănci respectabile, pentru a-şi cumpăra o casă, o maşină sau cine ştie ce alt produs. Paradoxal, au avut de suferit şi băncile, când lucrurile au început să degenereze din cauza crizei. Cei care s-au împrumutat nu au mai putut să-şi returneze creditele, apartamentele, casele,  vilele, terenurile le-au fost scoase la licitaţie de bănci, dar… surprize, surprize, surprize, nimeni nu
s-a mai înghesuit să cumpere. Băncile
s-au pricopsit cu extrem de multe cre­dite neperformante şi cu nişte imobile de care nu mai aveau cum să scape, în timp ce majoritatea debitorilor locuiau acolo mai departe. În loc să dea dovadă de flexibilitate, să vadă cum îşi pot ajuta clienţii să treacă peste problemele cauzate de criză, de tăierile de venituri din sectorul bugetar şi aşa mai departe, bancherii s-au încăpăţânat să o ţină pe a lor, să refuze cu obstinaţie să împartă riscul valutar cu cei care au făcut afaceri şi să apeleze la acele clauze abuzive care le permitea să modifice dobânda când voiau. A fost o politică cum nu se poate mai proastă, iar rezultatele s-au văzut când băncile s-au transformat în adevărate agenţii imobiliare, când restanţele la credite au început să crească, şi să crească, şi să crească şi atunci când au început să piardă şi primele procese. Dacă soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti se va aplica tuturor contractelor de credit care conţin clauzele abuzive desfiinţate, instituţiile de cre­ditare care au călcat pe bec nu au decât să dea înapoi banii luaţi cu japca. În plus, ar fi de aşteptat să plătească aceleaşi dobânzi nesimţite pe care le-au perceput la rândul lor.

Recomandările redacției