Uneori lucrurile cele mai simple, mai evidente, se întâmplă a fi în realitate cu totul altceva, de multe ori uimindu-ne şi siderându-ne de ceea ce a mai rămas din ceea ce a fost.
Esop este un mare fabulist şi înţelept din Grecia Antică. El avea o faţă hâdă, era şchiop şi-n plus îl deranja şi o cocoaşă din mijlocul spatelui. Cu toată isteţimea lui, Esop a ajuns la un moment dat sclav în serviciul bogătaşului filozof şi snob, Xantos. Acesta îl aprecia pe Esop pentru înţelepciunea sa, eliberându-l pe perioade  scurte de timp. Dar acest lucru nu îl împiedica pe Xantos să-l şi pedepsească atunci când i se părea că a greşit, aplicându-i chiar corecţii corporale, adicătălea bătaie, mai pe româneşte.
Odată, Xantos îl cheamă la el pe Esop şi-i zice: Esoape mergi afară şi uită-te pe gard. De-i vedea trei ciori, înseamnă că o să am noroc. De-i vedea doar două, n-o să am noroc, deci nu mă mai chemi. Esop merge afară şi vede pe gard trei ciori. Aleargă repede la Xantos şi-i spune: O, Xantose, stăpâne! Afară sunt trei ciori. Vino să le vezi, să ai noroc! Xantos iese afară şi vede pe gard doar două ciori, una dintre ele zburând între timp. Îi zice: Esoape, tu îţi baţi joc de mine; mi-ai spus că sunt trei ciori şi erau doar două! Şi pune argaţii să-l bată cu biciul. Între timp vin la Xantos nişte prieteni de-ai lui şi-l cheamă la un chef. La urmă, plin de durere, Esop murmură: Vai mie, nevolnicul! Eu, care am văzut trei ciori n-am noroc, că m-au biciuit, iar el, care a văzut doar două ciori are noroc, că s-a dus la petrecere…
Media românească este pestrecută în aceste zile de întâmplarea cu acea profesoară, Blându mi se pare c-o cheamă, ce pretindea de la părinţii elevilor bani pentru cadouri. Fiind filmat şi mediatizat, gestul a luat o amploare naţională, deontologia, corectitudinea şi iubirea dreptăţii făcând ravagii printre pudibonzii din şcoli, minis­ter şi societatea românească. Personal nu agreez mita, ploconeala şi pretenţia la foloase necuve­nite. Am auzit şi eu precum orice televizoman vocea imperativă şi jignitoare a profesoarei Blându şi cred că-şi merită soarta de a fi extirpată din Învăţământ. Dar, de aici până la a se critica faptul că se adună un fond al clasei pentru ne­voi comune şi urgente, pentru nişte bănuţi de 8 Martie sau de Ziua Învăţătoarei, mi se pare un lucru cam exagerat, o lipsă de omenie. Este greţos cum un ministeriabil a ameninţat o profe­soară cu darea în judecată, care, cică va lua în viitor bani de la o anumită clasă, într-o anumită zi. Asta ca să vadă şcolărimea şi profesorimea cât e el de intransigent şi de bine informat!
Nu faptul că nişte profesori (puţini) exa­gerează cu pretenţia de cadouri costisitoare este marele bai din învăţământul românesc. Baiul cel mai mare este chiar sistemul educativ, care se schimbă odată cu guvernele, profesorii şi elevii neînţelegând mai nimic din ceea ce vor berbecii din conducerea Ministerului Educaţiei. Din cauza acestei lipse de continuitate în sistem, din cauza lipsei de coerenţă,  şcoala românească scoate pe bandă rulantă tâmpiţi, semidocţi şi haimanale (Să nu-mi spuneţi mie de olimpicii care… Aceşti olimpici scot şi mai mult în evidenţă neputinţa învăţământului din România). Civilizaţia şi cultura unui popor nu se caută prin academii sau facultăţi, ci trebuie cântărită la oamenii de pe stradă, de pe zebră, la cei de la meciuri de fotbal sau la vecinii de bloc. De acolo se ia pulsul unei civilizaţii; din mulţime!
Guvernanţii trebuie să ştie la momentul potrivit spre ce să îşi îndrepte atenţia, altfel vor ajunge să nu vadă decât două ciori, deşi la început au fost trei. Căci n-au altă alternativă decât să fie biciuiţi de generaţiile viitoare.

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    Omenia , cumpatarea si discernamantul , la control…

    Domnule Petre Don, ma intreb, dupa demisia lui Marius Fic si al lui Cosmin Mihuta, dumneata,ce mai cauti la Glasul Aradului? Cui mai vrei sa dai lectii generate de ganduri ” ciobite” ?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției