Orașul paradoxurilor

0
159

Dacă stăm strâmb și judecăm drept nu putem să nu remarcăm că Aradul este un oraș al paradoxurilor. Este un oraș în care locurile de parcare, cu cât sunt mai scumpe, cu atât sunt mai greu de găsit (a se vedea zona centrală, mai ales în dreptul birturilor de fițe), este un oraș în care locurile de parcare sunt puține, dar cu toate acestea unele dintre acestea sunt desfi­ințate, este un oraș în care trotuarele care erau la un moment dat destinate pietonilor au primit o altă întrebuințare, fiind alocate proprietarilor de terase, este un oraș în care apa caldă este plătită la suprapreț, dar cu toate acestea vine rece și este un oraș care are un ștrand unic în această parte a Europei, dar foarte mulți locuitori preferă plaja de la Ghioroc sau alte ștranduri de aiurea, mai ales cele din Ungaria.
Dar dacă tot am ajuns la capitolul „ștrand”, nu pot să nu remarc faptul că până și apa termală de aici este de o calitate mai proastă, adică mai rece, comparativ cu cea de la Dorobanți, de la Felix, de la Gyula, ca să dau doar trei exemple. Iar prețurile de intrare în zona bazinelor nu sunt tocmai ieftine, ca administratorii bazei să aibă motive să spună precum fostul ministru Radu Berceanu, retras la timp din viața politică pentru a scăpa de mânia DNA, „low-cost, high-risc” sau mai pe românește, „cât plătești, atâta face”. Și deși vizitatorii plătesc destul de mult pentru a intra în zona bazinelor, asta nu îi îndreptățește să aibă acces la un bazin cu apă termală adevărată, dar în schimb au dreptul să calce peste mușuroaiele de cârtițe din zona bazinelor de copii. În plus, ca niște adevărați gospodari, care își fac iarna de lucru, iar vara se fac că muncesc, edilii anunță că se realizează ample lucrări de amenajare, care vor fi gata… la sfârșitul sezonului. Asta da gândire strategică. Orice prost ar fi știut că de obicei, toboganele acvatice cu „tubulatură închisă”, toboganele acvatice „gaură neagră şi barcă zburătoare” (Black Hole și Flying Boats) și toboganele acvatice „serpentină” care se montează în aer liber sunt folosite vara, când e căldură, în timpul sezonului estival, nu toamna când se strică vremea și nici iarna, când vine zăpada. Pe cale de consecință, ar fi făcut pe dracu‘n patru să le monteze înainte de deschiderea ștrandului, sau dacă nu, la începutul verii, nu la sfârșitul ei. Geniile administrative care ne conduc au, se pare, o altă viziune, cu care se laudă ori de câte ori au ocazia și prind pe cineva care au timp să asculte. Mergând pe același fir logic, nu m-ar mira deloc ca la iarnă să înceapă lucrările de modernizare la patinoar și tot atunci CET-ul să fie închis pentru remont. Cu o astfel de viziune, nu ar mai trebui să ne mirăm că Oradea ne-a luat de mult fața, iar Timișoara, oricât de greu îmi vine să apăs pe taste când scriu acest lucru, se află la ani lumină distanță. Și când te gândești că ultimii doi primari de acolo au rădăcini arădene…
Dar la Arad lucrurile stau cum stau, iar noi, „trăim aici și asta ne ocupă tot timpul”, cum ar spune probabil Mircea Badea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.