OXI, adică ohi  înseamnă nu. Un nu pe care peste 60% din greci l-au spus, așa cum mă așteptam. Cu toate că înainte de referendum, așa zise sondaje de opinie pronosticau un rezultat pe muchie de cuțit. Ba chiar cu un punct avans pentru tabăra care va  zice da măsurilor de austeritate. Realitatea votului a fost cu totul alta. Tot realitate este că Grecia  a  intrat, tehnic, în incapacitate de plăţi, în contextul în care nu a putut plăti, săptămâna trecută  tranşa de 1,6 miliarde de euro către Fondul Monetar Internaţional. Actuala situaţie de incapacitate de plăţi tehnică nu este o premieră pentru Grecia, dar ar putea fi cea mai gravă din istoria ţării. În 2012, economia Greciei a fost în incapacitate de plăţi tehnică, restructurând o datorie suverană de 124 de miliarde de euro. La acea vreme, Grecia a fost salvată de creditorii europeni. Acum, Grecia riscă să nu poată plăti deloc datoria de 323 de miliarde de euro. Riscă este așa, un fel de a zice, o alintare. Răspunsul este evident: Grecia nu va plăti, acum și în viitorul apropiat și chiar mediu. Partea frumosă e că și europenii știu acest lucru. Îl știau și când elenii aveau 124 miliarde și n-au plătit. Îl știu cu atât mai mult acum când mimează mirarea. Deși răspunsul era evident. Dar nici măcar asta nu este o problemă, dacă simplificăm lucurile. Iar grecii au dus lucrurile acolo cu o dibăcie și o viclenie caracteristică. Au mers pe cartea democrației până la capăt, carte pe care nici chiar Angela Merkel nu a putut-o contrazice. În fond toate politicile publice europene și oriunde se spune că există democrație, cică se fac pentru binele general. Numai că de atâta bine, Europa cam începe să dea în clocot și să iasă în stradă. Nu de bine se-nțelege. Iar poporul, chiar dacă greșește, are întotdeauna dreptate. Iar grecii asta au spus prin vot. De fapt au spus că nu vor să renunțe la nivelul de trai de acum. Deși nu se susține și nu s-a susținut niciodată, acest nivel a fost tolerat, încurajat și alimentat de întreaga Uniune Europeană. În fond, toți știau de statististicile măsluite. Dar au fost acceptate. Iar acum toate astea se întorc ca un bumerang în capul U.E.  Grecii l-au „sacrificat” pe Varoufakis, ca să aibă o altă bază de discuție. Dar la negocierile de ieri s-au prezentat cu… nimic. Ba, de fapt, chiar au rezolvat problema. Un telefon al grecilor la Casa Albă, altul de acolo la Merkel și europenii  „caută soluții” și sunt dispuși la dialog. Asta ca să fie clar, pentru cine (mai) avea îndoieli, cine face jocurile pe planetă. De altfel, Obama a dat un semnal încă din iarnă, când a sugerat că ar trebui regândite soluțiile pentru Grecia. Numai că nu prea s-a înțeles acest lucru. Și abia acum pot începe marile probleme, respectiv Italia și Spania și chiar alții mai mici, care se pot… molipsi de  boala OXIgenului grecesc. Și ar vrea și ei un referendum de ăsta.

Recomandările redacției