gunoiUn drum asfaltat care se sfârşeşte brusc, lăsând locul unor poteci desfundate, gunoaie ce invadează locul şi o totală lipsă de interes faţă de mediul înconjurător. Acesta este tabloul pe care îl oferă, de o bună bucată de vreme, intrarea în pădurea comunei Vladimirescu.
Starea deplorabilă în care a ajuns pădurea, altădată o oază de linişte şi relaxare, nu reprezintă o noutate pentru autorităţile din Vladimirescu. Situaţia pădurii lăsate în voia sorţii există, este foarte gravă, însă nu e o prioritate pe agenda de lucru a edilului comunei. Primarul Ioan Crişan nu poate să nege toate aceste neajunsuri, însă consideră că Primăria din comună este ultima dintre instituţiile abilitate să repare situaţia.
Primarul găseşte scuze şi vinovaţi pentru orice
De la Consiliul Judeţean, care nu a alocat suficienţi bani pentru ca asfaltarea drumului să fie finalizată, până la firme private ce au concesionat terenurile devenite veritabile rampe de gunoi neautorizate, sau chiar iluştri anonimi lipsiţi de spirit civic ce vin să îşi arunce gunoiul în mijlocul naturii, oricine în afară de Primărie se face vinovat pentru anomaliile din pădurea Vladimirescu. „Este vorba despre civilizaţia noastră. Avem în pădure indicatoa­re care interzic depozitarea gunoiului, avem pădurar, dar cei care merg la balastieră nu ţin cont de ele. Nu pot contesta că se aruncă gunoaie în pădure, însă nu e nimic de făcut până în primăvară, când vom începe acţiunile de curăţenie. Terenul pe care sunt cele mai multe gunoaie nu mai este al Primăriei. A fost concesionat către Conar pe 25 de ani, dar dânşii nu vor nici să îl cumpere de la noi, nici să îl folosească”, este scuza cu care primarul Ioan Crişan se delimi­tează de responsabilităţi atunci când vine vorba despre a lua măsuri  în pădurea devenită lada de gunoi a comunei. Terenul cu pricina nu este, însă, singurul loc de depozitare a gunoaielor. O altă groapă de gunoi improvizată se află şi pe malul Mureşului. Şi în acest caz, primarul Ioan Crişan are o explicaţie ce îl scuteşte de răspundere. „În groapa de pe malul Mureşului se poate depozita doar moloz, cu condiţia ca apoi să fie tasat. În acest sens, avem şi o înţelegere cu Apele Române”, asigură primarul. Cât despre drumul asfaltat ce se sfârşeşte, fără preaviz, în intersecţia ce duce către cabanele din zonă, edilul din Vladimirescu arată cu degetul către administraţia judeţeană. „Anul trecut, în decembrie, am finalizat asfaltarea doar pe o  porţiune de drum, pentru că nu ne-au ajuns banii de la Consiliul Judeţean pentru mai mult. A mai rămas de asfaltat circa un kilometru şi jumătate şi vom putea continua lucrarea dacă vom primi anul acesta suficiente fonduri de la Consiliu”, este justificarea cu care primarul motivează starea drumului din pădure.
Bomba ecologică din pădure
Un lucru este cert, dincolo de scuzele invocate de primul om al comunei. O bombă ecologică zace în inima pădurii comunale din Vladimirescu. Deşeuri de toate categoriile împânzesc întreaga zonă, iar vinovaţii nu sunt de găsit, la fel cum nu sunt de găsit nici instituţiile abilitate să găsească o soluţie. Deşeuri din construcţii, componente de automobile, diverse ambalaje şi chiar recipienţi care au conţinut odată ma­teriale sau substanţe periculoase. Acestea sunt doar o parte dintre surprizele pe care pădurea din Vladimirescu le găzduieşte la capătul  unui drum ce se sfârşeşte într-un mod inexplicabil.

Recomandările redacției