Pădurea şi uscăturile

„Nu există pădure fără uscături”, spune un proverb din bătrâni. Din păcate, în ultima vreme, de când am început să scriu despre ceea ce se petrece în pădurile judeţului, am constatat că proverbul este cât se poate de adevărat. Tot în această perioadă, am aflat şi cum se poate câştiga foarte bine din exploatarea unei păduri care nu îţi aparţine.
De când eram mic auzeam vorbindu-se că pădurarii (n.r. când spun pădurari, spun silvicultori) ar fi nişte privilegiaţi din punct de vedere financiar, că au case frumoase, maşini şi nu duc lipsă se nimic. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu. După Revo­luţie, poveştile de acest fel au continuat şi cum, potrivit altui proverb care glăsuieşte că „nu iese fum fără foc”, înseamnă că undeva există un sâmbure de adevăr. Cu cât am scris mai mult despre „aventurile” de tot felul petrecute în pădurile Aradului, de la jafuri făcute „ca în codru”, a se vedea cazul Ocolului Silvic Valea Mare, la tot felul de firme prietene cu cine trebuie, la firme paravan, controlate în realitate de oameni care nu ar trebui să se ocupe cu aşa ceva, pentru că lucrează în sistem. Cum pădurea e plină de lemne, nu se vede dacă dispare vreun arbore mai valoros, dacă cei care trebuie să-l păzească se uită în altă parte sau sunt chiar ei cei care îl doboară. O metodă foarte bună de a face nişte afaceri bănoase este aceea de a subevalua o partidă care urmează să fie dată în exploatare, urmând ca masa lemnoasă să fie vândută la preţul real.
Săptămâna trecută am fost la Toc, într-o documentare. Acolo, reprezentanţii unei firme care a intrat în conflict cu Ocolul Silvic Valea Mureşului RA îi acuză pe cei de la ocol că au declarat lemnul din două partizi ca fiind „doborâtură”, când în realitate era vorba de „lemn pe picior”. Nu băgăm mâna în foc că s-a întâmplat aşa ceva, pentru că, până ce nu se pronunţă o instanţă există prezumţia de nevinovăţie, dar informaţiile ajunse la noi nu fac decât să dovedească că astfel de metode sunt practicate în păduri, pentru că dacă nu ar fi existat măcar un precedent, cei care au lansat acuzaţiile nu ar fi ştiut cum funcţionează sistemul.
Pentru ca pădurea să fie exploatată cât mai corect cu putinţă, nu este suficientă doar schimbarea unei legi. Regulile, oricât de stricte ar fi, nu sunt suficiente pentru a pune capăt jafului din păduri. În primul rând, este nevoie de oameni corecţi şi bine plătiţi să le aplice. Sunt sigur că oameni corecţi există, chiar mulţi, şi printre silvicultori. Iar cei care fac controalele trebuie la rândul lor să fie corecţi (cum sunt mulţi şi în momentul de faţă) şi plătiţi şi mai bine, pentru a elimina orice tentaţie, iar cei cărora le-a intrat microbul banului nemuncit în sânge, trebuie eliminaţi din sistem. Nu de alta, dar tăierile abuzive, iraţionale, nu duc doar la apariţia unui prejudiciu patrimonial, care în anumite cazuri ar putea fi recuperat, pot produce grave probleme de mediu, ceea ce ne afectează pe toţi, şi pe cei care sunt furaţi, şi pe cei care fură, ce se dovedesc a fi nişte uscături, în adevăratul sens al cuvântului, şi pe cei care nu au nicio legătură cu pădurile şi administratorii lor.