Halmagiu bisericaSpre deosebire de teritoriul de mia­zăzi şi de răsărit al Munţilor Apuseni, în Zărand, ca şi în Bihor s-au păstrat mai îndelungat urmele vechilor conducători ai românilor, fie prin docu­mente, fie prin picturile votive ale bisericilor. Voievozii din Zărand apar în documente pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul voievod al Hălmagiului, amintit documentar, este „BYBARCH Woevoda olahorum de Halmd” (Bibart voievodul valahilor din Hălmagi). El este pomenit în anul 1359 într-un document dat în Alba Iulia de regele Ludovic al Ungariei, într-un proces cu soţia unui orăşan din Zlatna. Iată textul în traducere în limba românã a acestui document: „Ludovic, din graţia lui Dumnezeu rege al Ungariei, supuşilor din adunarea bisericii Alba din Transilvania sănătate şi oblănduire. Desigur noi ne dăm seama de loialitatea voastră prin cei prezenţi, întrucât trimiteţi pentru depoziţii un om al vostru demn de încredere, în prezenţa căruia un om al nostru, Alexandru, sau Ciurca, sau Erne, alţii fiind absenţi, o să citeze la judecată, care va avea loc în prezenţa noastră la o dată potrivită, pe Bibarch, voievodul olahilor din Halmad, împotriva doamnei Rema, moştenitoarea unui orăşel olah din Zlatna. Şi după aceasta să ne trimiteţi în scris cu grijă, odată cu data fixată şi locul citaţiei şi numele celor citaţi. Dată în Alba Iulia, în ziua a doua a sărbătorii Naşterii Domnului, din anul aceluiaş domn 1359.” Alte date despre acest voievod nu se cunosc. De asemenea, nu se cunosc numele altor voievozi din Hălmagiu până în secolul al XV-lea, când este amintit voievodul Moga. Voievodatul din Hălmagiu a ajuns la cea mai înaltă ascensiune în anul 1451. În anul 1441 el este amintit ca aparţinând cetăţii Şiria, apoi în anul 1444 Gheorghe Brancovici dăruieste această cetate lui Ioan de Hunedoara ca răsplată şi recunoştinţa faptelor de arme ale acestuia la eliberarea Serbiei şi Albaniei de sub jugul turcesc.

Recomandările redacției