Undeva, într-un sat uitat de lume, la marginea judeţului înspre Bihor, acolo unde totul este cu multă vreme, iar locuitorii încă se pot bucura în tihnă de frumuseţile virgine ale naturii, unde mai vezi oameni şezând pe laviţe şi care beau apă din fântâni cu cumpănă, locuieşte un bun prieten de-al meu, pe nume Pali. Deşi are nume de apostol, aşa i se spune încă de mic – Pali. Băiat bun, cumsecade, harnic, amabil şi cu bun simţ, dar care nu s-a prea întâlnit cu norocul în această viaţă. Necăjit şi sărac, neavând posibilitatea să urmeze şcoala, Pali a ajuns ca la cei aproape 40 de ani ai săi să nu aibă nici măcar o zi trecută pe cartea de muncă. Nu e uşor să te angajeze cineva atunci când nu prea le ai cu cartea, în ciuda faptului că Pali nu a fost niciodată certat cu hărnicia.
Problema lui Pali nu este însă doar lipsa locului de muncă, ci şi a …femeii. Altminteri băiat frumos, cu faţa luminoasă şi chip plăcut, cu o culoare de albastru deschisă a ochilor şi un păr blond cum rar îţi este dat să vezi prin părţile noastre, ci doar prin ţările nordice, cu un corp bine modelat, fibrat de la muncile zilnice pe care trebuie să le efectueze regulat pentru a putea supravieţui, Pali nu a avut noroc nici în dragoste. Lipsa banilor şi a unei stări materiale stabile au alungat femeile din calea sa precum dracu de tămâie.
Numai că dracu nu doarme. Iar la situaţia lui Pali, numai asta îi lipsea, să îşi mai vâre şi necuratu coada.
Fiind o fire agreabilă şi plăcută ca prezenţă, Pali are mulţi prieteni. O persoană cu care Pali alegea să îşi petreacă timpul, făcând astfel ca zilele din vara anului trecut să treacă mai răcoroase, a fost o femeie de 85 de ani. O prietenie curată, sinceră, filială. Cei doi mai închinau seara câte un pahar de ţuică, cinste venită din partea doamnei, probabil pentru unele mici treburi pe care Pali le mai făcea prin curtea femeii. Toate bune şi armonioase, conform legilor firii. Numai că … vara e căldură mare, temperatura creşte, libidoul nebunatic, iar aburii alcoolului fac ca lucrurile să pară mai atrăgătoare decât sunt ele în realitate. Astfel, într-una din aceste seri obişnuite, care nu anunţa nimic nou în derularea ei, monotonia relaţiei dintre cei doi s-a rupt. Ca un făcut, în timp ce îşi sorbeau fiecare din paharul său, Pali a realizat că sentimentele sale faţă de babă sunt cu totul altele. Privind-o cu jind pe biata octogenară, în mintea lui Pali se derulau deja scene amoroase, pline de pasiune. Observând probabil flăcările dragostei aprinse din privirile amicului său, bătrânica a început să o ia la goană, nerăspunzând în acest fel glasului iubirii din inima tulburată a lui Pali. Ce a urmat rămâne şi pentru mine, ca pentru întregul sat, un adevărat mister. Nu ştiu ce o fi fost în capul lui Pali al meu, dar a început să o zgârie pe biata femeie şi, probabil orbit de amorul brusc apărut între ei, a încercat să o arunce în fântână. Din fericire, după încăierări dezlănţuite, în cele din urmă femeia a scăpat doar cu zgârieturile, cu o prietenie eşuată şi poate cu o spaimă zdravănă.
Mila mea se duce însă tot înspre bietul Pali. Refuzat şi de o băbuţă în pragul a 90 de ani, Pali a ajuns să îşi răcorească… dorinţele în turma de vaci. Nu, nu, de data asta nu amoros! S-a lecuit şi, în plus, Pali are gusturi alese.
Oamenii nu sunt răi la ţară, sunt iertători şi mai ales înţelegători. S-au gândit la o pedeapsă mai domoală, şi pentru că tot nu aveau cine să le scoată cele cinci vaci ale satului la păscut, l-au trimis pe Pali. Aşa se face că timp de şase luni, Pali al meu şi-a ispăşit pedeapsa plimbând, pe gratis, cele cinci vaci, zi de zi, la păscut. Nu i-a fost uşor nici lui, mai ales că preţul a fost unul mult prea mare pentru o partidă de amor eşuată.
