Până unde se întind drepturile omului?

Cercetările la casa criminalului de la Caracal au fost sistate, pe motiv că acesta este internat în spital, iar legea spune că nu ai voie să faci percheziție decât în prezența lui! Sacrosantele legi privind drepturile omului au fost impuse la nivel inter­- național, dar naiba știe cum se face că ele folosesc doar infractorilor, criminalilor, mafioților, scursurilor societății, în timp ce omul obișnuit, normal, are doar interdicții. Știu, este posibil ca atunci când se face o percheziție în absența celui acuzat să fie plantate probe care să-l incrimineze, să fie condamnat pentru ceva ce nu a făcut. În acest caz, încă, vorbim despre un monstru care a recunoscut două crime, cum, adică, să nu ai voie să faci cercetări la locul faptei? De ce să aibă dreptul un criminal să le oprească, pentru că este internat în spital? De ce în momentul în care chiar a recunoscut că a făptuit două crime nu își pierde automat drepturile civile? Știu, avocatul lui ar putea să spună că a recunoscut crimele pentru că a fost torturat, amenințat cu moartea.
Știu, există principiul că mai bine scapă 99 de vinovați decât să fie condamnat pe nedrept un nevinovat, contrapus celui al pierderilor colaterale, o altă filosofie a dreptului internațional, care spune că nu-i nimic dacă, odată cu 99 de criminali, este condamnat și un nevinovat. Totuși, nu mi se pare normal ca mereu doar vinovații să câștige, iar nevinovații să tragă ponoasele. Nu mi se pare normal ca niște polițiști să ajungă după gratii pentru că au împușcat niște criminali, răpitori, violatori, în momente în care țineau pistolul la tâmpla victimei, fără să mai facă somații, să tragă foc de avertisment. Cum este posibil ca un criminal care a împușcat doi oameni să scape de condamnare pentru simplul fapt că polițistul, înainte de a-l încătușa, nu i-a citit drepturile? Cum este posibil ca faimoasa CEDO să condamne Statul Român la plata unei despăgubiri de 15.000 de euro unui deținut care a reclamat că a făcut abces dentar pentru că nu a fost îngrijit așa cum prevăd drepturile omului? Cum este posibil ca un site de știri false să poată funcționa în continuare, după ce a publicat știrea că Alexandra trăiește, că este legată în podul nu știu cărei case, deși criminalul deja recunoscuse că a ucis-o? Polițiștii au fost obligați să piardă timp și resurse pentru a verifica așa-zisele informații, dovedite false, dar de ce, după infirmarea lor, autorii știrilor false nu au fost arestați pentru obstrucționarea anchetei? Până unde se întinde așa-zisa libertate a presei? Care presă, un site care face bani din minciuni înseamnă presă? De ce este tolerat? Probabil, nu probabil sigur, pentru că, așa cum nu a avut nicio jenă să răspândească știri false în cazul crimelor de la Caracal, pentru a profita financiar prin creșterea audienței, nu va avea nicio jenă să publice știri privind nu știu ce atentat la viața lui Iohannis, a Vioricăi Dăncilă, a lui Cioloș, în funcție de suma oferită de către cei interesați. În schimb, adevărata presă, atâta cât a mai rămas, este sancționată, umilită, redusă la tăcere, pentru că nu a putut să fie cumpărată. În concluzie, un banc de pe vremea lui Ceaușescu: la o lecție deschisă, la care participa inspectorul școlar, acesta solicită elevilor să răspundă la întrebarea „Ce este societatea socialistă?”. În ciuda interdicției dirigintei, elevul Bulă ridică mâna, inspectorul insistă ca el să răs­pundă, iar Bulă spune: „Societatea socia­- listă este societatea în care totul se face pentru OM”. Bravo, Bulă, nota 9! Iar Bulă ripostează: „Tovarășe inspector, dacă îmi dați 10 vă spun cine este OMUL”. Așa este și cu drepturile omului!