Părinții care muncesc în străinătate anunță primăriile cui lasă copiii minori doar dacă le-o cere angajatorul

În ultima vreme se pune tot mai pregnant problema situației copiilor minori rămași luni întregi – uneori ani, în grija rudelor, părinții mergând să muncească în afara granițelor țării.
Cadrul legislativ
Puțină lume știe că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 219 din iunie 2006 – „privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate“ – părinții aflați în această postură au obligaţia de a face cunoscut acest aspect persoanei care are atribuții de asistenţă socială din cadrul primăriei localității de domiciliu. Acestea, la rândul lor „vor transmite direcţiei gene­rale de asistenţă socială şi pro­tec­- ţia copilului de la nivelul judeţului situaţia centralizată pe plan local“ spune legea.
Situația generală
Aprecierile edililor cu care am discutat despre acest subiect au fost oarecum împărțite, ei fiind în postura de a aștepta ca părintele să facă înștiințarea.
Bunăoară, Traian Balint, primarul din Covăsînț ne-a spus că „la noi, în comună, mai rar părinți care să plece pe termen lung la muncă în străi­nătate. Majoritatea acceptă munci sezoniere, cum este culesul căpșunilor, de exemplu. Aceștia ori pleacă numai câte unul, ori pleacă cu toții; deocamdată nu s-a pus problema“.
De asemenea, Militon Șerb, edilul-șef din Livada a precizat că acest gen de înștiințări sunt rar făcute din proprie inițiativă de localnici. „Doar dacă angajatorul cere această dovadă, conform legii, atunci vin și părinții să facă inștiințarea în cauză pentru a primi o dovadă. Și acestea sunt maxim 3-4 cazuri pe an. În general fiecare își rezolvă această problemă în familie“.
La Macea situația este oarecum similară, ne spunea primarul Ioan Mercea. „Puțini localnici au de lucru pe termen lung; majoritatea merg la munci sezoniere, pe perioade scurte, ma­xim o lună și atunci nu mai declară nicăieri. Se ajută între ei, în familie. Prin urmare e greu să faci o situație realistă, strict la zi, de acest gen“.
Primarul din Mișca, Tiberiu Haasz ne spunea că, deși sunt mulți localnici cu ajutor social, puțini au fost cei care au făcut demersuri să plece la muncă în străinătate. „Nu este specific la majoritatea să se meargă în străinătate la munci mai mult decât sezoniere și pe timp scurt. Și oamenii în general nu se grăbesc să anunțe acest gen de ieșiri din țară decât la întoarcere“.
Emeric Kovaci, primarul din Peregu Mare ne-a precizat că acum consătenii săi nu mai merg la muncă afară. „S-a mers mult afară, imediat după 1989 dar acum nu se mai merge; acum încet-încet se întorc de prin diferite țări. Doar nu degeaba i se zice comunei noastre «Mica Europă». Dacă se ivesc însă ocazii avantajoase, atunci merge doar unul din părinți și nu mai mult de un sezon“.
La Zărand sunt ceva mai numeroase situațiile de plecări la muncă dar localnicii anunță la Primărie doar dacă le cere angajatorul respectiva dovadă ne spunea viceprimarul Ioan Drăgan. „Mulți au plecat cu ani în urmă, pe durata unor ani buni. S-au cam întors și acum sunt în comună și copiii care s-au născut în străinătate. Acum nu se mai pleacă așa. În plus, la noi familiile sunt încă în postura de se sprijini în astfel de cazuri și nu au apărut situații grele“ a fost precizarea acestuia.
Ar mai fi de spus că pentru primul trimestru al acestui an, în județul Arad, au făcut raportări de acest gen doar aproximativ jumătate dintre primării, cum sunt: Beliu, Bocsig, Brazii, Cărand, Dieci, Dorobanți, Ghioroc, Grăniceri, Hășmaș, Păuliș, Petriș, Secusigiu, Seleuș, Semlac, Socodor, Șagu, Șimand, Șișta­rovăț, Vinga, Zimandu Nou și orașele Curtici, Ineu, Lipova, Nădlac, Pâncota, Pecica, Sântana.
Florica Bunaciu