de Adrian Cotuna

Zilnic aflăm din buletinele de ştiri despre activitatea autorităţilor cu privire la confiscarea a nu ştiu câte kilograme de articole pirotehnice artizanale, a sute sau chiar mii de cartuşe de ţigări de contrabandă, despre depistarea în trafic a unor şoferi cu alcool la bord sau care au depăşit viteza legală, despre zeci de fugari prinşi la frontieră sau kilograme de droguri care erau să fie trecute peste graniţă, fie din­spre noi sau mai mult înspre noi. Astfel de activităţi sunt notabile şi merită să fie aduse la cunoştinţa publicului larg, ele sunt într-un fel ştiri pozitive, care ne vorbesc des­pre modul în care autorităţile – jandarmii, poliţia, vameşii etc – ştiu să îşi facă meseria, despre siguranţa care ne este oferită. Aceasta este, deci, partea bună a lucrurilor. Dar… există şi o altă latură, care nu se vede, şi pentru că este contrară binelui nu poate fi decât negativă. Din moment ce aflăm despre asemenea activităţi, este evident că organele de ordine îşi fac meseria, însă… nu până la capăt. Deşi se face mare zarvă cu interzicerea comercializării lor, iar înainte cu câteva săptămâni de Anul Nou jandarmii şi poliţia se laudă cu câte cantităţi de petarde şi artificii au confiscat de la comercianţii ilegali din pieţe, începând cu dimineaţa zilei de 31 decembrie arădenii sunt supuşi unui adevărat bombardament. Adevărate bombe artizanale, total ilegale şi deosebit de periculoase, zboară fără nici un fel de control pe străzile oraşului şi sunt declanşate din mâinile oricui, până şi din a copiilor cu vârste foarte mici. Adevăratul vacarm se declanşează cu câteva ore înainte de trecerea în noul an, când inconştienţa multora dintre arădeni atinge paroxismul. Nu le ajunge spectacolul de artificii organizat de Primărie, îşi provoacă ei propriul amuzament pe spaima celor din jur. Nimeni nu se sesizează însă, autorităţile dând impresia că au intrat în pământ. Este perioada în care, dacă ai curajul de a ieşi din casă, te întrebi câte tone de material pirotehnic artizanal le-au scăpat autorităţilor spre confiscare. Din păcate, inconştienţa asociată cu ochiul blând al autorităţilor fac victime pe viaţă.
La fel, deseori aflăm câte cartuşe de ţigări de contrabandă sunt confiscate, dar nu ştim câte alte tone circulă în libertate chiar sub ochii noştri. La frontieră aflăm despre kilogramele de droguri confiscate, dar în acelaşi timp auzim pe la colţuri tineri de liceu sau poate chiar mai mici, cum se laudă cu câte „jointuri“ trag pe zi. Ne distrează ştirile cu beţivii care de abia ştiu cum îi cheamă în momentul în care îi ridici de la volan. Dar plângem când ne moare copilul, călcat pe trecerea de pietoni de un şofer beat, care a străbătut zeci de kilometri fără nici o oprelişte. Ne mirăm când poliţiştii dau amenzi pentru radar, dar ne minunăm că am scăpat cu viaţă din cauza unui şofer care face slalom printre pietoni în plin centrul oraşului, fără a fi deranjat de vreun girofar. La fel de deranjantă este şi cutuma practicată de către pompieri. La aproape toate incendiile care au loc, pompierii găsesc cea mai nevinovată şi convenabilă cauză: scurtcircuitul. O analiză mai aprofundată, o cercetare din mai multe unghiuri şi o anchettă mai amplă, cu alte cuvinte – mai mult de lucru – poate ar scoate la iveală şi alte cauze. Dar asta s-ar putea întâmpla doar într-o societate responsabilă, în care să primeze conştiinţa lucrului bine făcut.

 

Recomandările redacției