Paşi spre modernizarea arheologiei româneşti

0
121

În ultimile zile am încercat să găsesc lucrurile bune din arheologia românească, trăgând de limbă câţiva colegi. După cum mă aşteptam, toţi au început să zâmbească maliţios la rugămintea de a-mi preciza unele aspecte pozitive ale breslei. Fiind obişnuiţi să ne plângem mai tot timpul, cu greu vezi şi lucrurile bune. Am găsit câteva, nu multe. Românul e mai cârcotaş din fire şi întotdeauna pune răul în faţă.

După lungi dezbateri am ajuns la concluzia, deja ştiută, că arheologia românească mai are mult până departe. Lipsa cronică de finanţare, numărul redus al arheologilor, pregătirea nesatisfăcătoare din anii de studii şi prea mulţi arheologi tributari epcocii ceauşite sunt cauzele lipsei de prestigiu internaţional a arheologiei din România. Excepţiile se datorează exclusiv iniţiativelor personale ale unora dintre noi. Din aceste cauze nu are sens să ne comparăm cu cei dintr-o ţară dezvoltată. Trebuie să avem în vedere că după 1989 arheologia românească a fost şi este în continuare nevoită să recupereze aproape 50 de ani de izolare. Cu toate acestea pot fi enumerate unele lucruri lăudabile.

Printre cele mai semnificative realizări din ultima vreme a arheologiei de pe aceste melaguri sunt sutele de situri cercetate datorită diverselor investiţii. După cum se ştie, în special construcţia puţinelor autostrăzi a dus la cunoaşterea fără precedent a mari porţiuni din unele aşezări şi cimitire datate în mai toate epocile istorice. Cu aceste ocazii au fost recuperate milioane de artefacte. Rămâne doar ca în viitor puţinii arheologi activi să facă cunoscute publicului munca desfăşurată pe aceste şantiere.

Un alt lucru pozitiv ce poate fi enumerat este înmulţirea cercetărilor interdisciplinare. Este un fapt bine cunoscut că arheologia fără ajutorul altor ştiinţe nu reuşeşte să desluşască o bună parte dintre vieţile oamenilor din trecut. Prin aceste metode complementare reuşim să dăm viaţă unor personaje istorice, ori unor întâmplări uitate.

Lăudabilă este şi iniţiativa multor colegi care publică lucrări de specialitate de o reală importanţă ştiinţifică. Se poate observa că în ultimii ani numărul cercetărilor publicate este în creştere, la fel ca şi calitatea unora dintre acestea. Totodată este salutară şi înmulţirea studiilor ştiinţifice în limbi străine, cât şi a unor reviste de talie internaşională.

Poate cea mai importantă schimbare în arheologia românească, dar nu numai, faţă de regimul comunist este lipsa implicării politicului în cercetare şi debarasarea de ideologia redundantă a acelei vremi. Acum beneficiem de libertatea alegerii tematicii de cercetare, cenzura numai există, iar în introducerea cărţilor nu mai trebuie lăudat partidul unic şi conducătorul iubit.

După cum am mai precizat, arheologia românească trebuie să treacă printr-o serie de transformări fundamentale pentru a putea recupera decalajul faţă de ţările dezvoltate. Sunt convins că mulţi dintre colegii arheologi nu sunt mulţumiţi de unele aspecte ale meseriei, dar trebuie să fim oneşti şi să recunoaştem că unii paşi spre modernizare au fost făcuţi. În acelaşi timp trebuie acceptat fapatul că cele mai multe transformări se datorează evoluţiei societăţii româneşti şi nu neapărat arheologilor.

 

Victor Sava

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.