Pe cine reprezintă parlamentarii?

0
160

Am prins ieri o discuţie pe Facebook (îmi place cum se spune criptat «una dintre reţelele de socializare») în care întrebarea de căpătâi era dacă senatorul Mihai Răzvan Ungureanu îi mai reprezintă pe arădeni. Sigur, ideea era mai ironic ambalată, dar esenţa rămâne: ne reprezintă oare Mihai Răzvan Ungureanu (doar) pe noi arădenii? Aşa cum întrebarea poate fi aplicată şi celorlalţi nouă parlamentari autohtoni: Cristina, Igaş, Măduţa, Boghicevici, Şchiau, Calimente, Pistru, Căprar, Dalca, autohtoni în condiţiile în care unii sunt născuţi prin Sibiu sau Bucureşti. Ei ne reprezintă pe noi arădenii, în special, sau sunt doar trimişi de arădeni în Parlament să reprezinte românii?
Oricât de mulţi apărători ar avea acest sistem (pentru că de sistem doresc să scriu, nu de persoane) eu personal îl găsesc nereprezentativ. Sunt atâtea exemple care pot să mă contrazică – m-aş rezuma doar la sistemele din Statele Unite, respectiv Camera Comunelor din Marea Britanie – dar dacă e să comparăm sistemul nostru cu cele două amintite trebuie să vedem mai ales diferenţele în timp şi legislaţie. Problema majoră e că uninominalul de la noi nu se potriveşte sub nici o formă cu uninominalul de la ei. Nici măcar acele intervenţii ale aleşilor uninominali pe la diferite ministere şi agenţii nu se aseamănă între ele, raportând România la SUA sau la Marea Britanie. La noi, acele intervenţii se încadrează mai degrabă la „trafic de influenţă”, în timp ce în alte părţi se numeşte lobby. Din păcate, într-un fel, noi nu avem o lege a lobby-ului. Spun „într-un fel” pentru că noi riscăm să transformăm o eventuală lege a lobby-ului într-o scoatere a traficului de influenţă de sub incidenţa penalului şi aducerea acestei infracţiuni într-un cadru legal.
Practic, rezumând, niciunul dintre parlamentari nu ne reprezintă în mod direct chiar dacă noi i-am votat în mod uninominal. Res­ponsabilitatea pe care le-am acordat-o este doar una morală, nicidecum bazată pe nişte parametri legali bine definiţi. Rolul şi rostul parlamentarilor este de a vota legi naţionale, legi pentru toţi românii, nu legi pentru Colegiul 1 senatorial sau Colegiul 2 deputaţial din Circumscripţia nr. 2 (a judeţului Arad, pentru conformitate). Deci, pe cale de consecinţă, nu mă simt reprezentat nici de Mihai Răzvan Ungureanu, nici de Claudia Boghicevici, nici de Constantin Traian Igaş decât în postura lor de reprezentanţi ai românilor în Parlamentului României. Sigur, îşi exercită influenţa în favoarea arădenilor, dar prin ei înşişi, nu prin „fişa postului” ca să mă exprim puţin juridic. În schimb, m-am simţit reprezentat de aceşti trei parlamentari nominalizaţi în postura lor de membri ai Guvernului, MRU chiar în calitate de premier. Revenind la discuţia pe care am surprins-o pe Facebook, mult mai important mi se pare să fiu reprezentat de oameni de valoare în Parlament, chiar dacă sunt din alte părţi, decât de „uninominali” care-şi urmăresc doar propriile lor interese. Şi, dacă tot vorbim de o lege proastă, a uninominalului, aş putea să le reproşez parlamentarilor, inclusiv celor arădeni, că nu încearcă s-o schimbe, aceasta fiind menirea lor: crearea cadrului legislativ. Nu să vină în colegiu, să-mi plângă pe umăr şi să-mi spună că n-are pârghiile necesare. Asta ştiu şi eu, că nu le are, dar e deja treaba parlamentarului să găsească aceste pârghii, să le imprime un cadru legal şi astfel să mă simt cu adevărat reprezentat. Şi, ca un prim-pas, să schimbe sistemul ăsta ipocrit, al uninominalului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.