Aici au existat trandafirii

Aici au existat trandafirii

Pe ambele laturi ale Falezei s-a prăsit o vegetație, un alai de plante viguroase, ce l-ar face  invidios, până și pe managerul Grădinii Botanice  Universitare „Alexandru Borza” din  Cluj. În Arad, cu atâta evlavie sunt îngrijite plantele în parcuri, încât sunt păstrați pentru posteritate până și copacii morți.

Ehei! Încă de pe vremea regretatului primar Salacz Gyula, fondatorul parcurilor arădene, a existat pe statele de funcțiuni ale Primăriei funcția de Grădinar Șef, iar efectul unui asemenea post s-a văzut și în cărțile poștale ale vremii. Vă imaginați,  GRĂDINARUL ȘEF să fi permis dezvoltarea florei spontane, a oțetarilor și a otrăvitorului laur? Ferească Sfântul, într-un parc public care-i purta personalitatea și semnătura. Aradul era un oraș european, MICA VIENA încă din vremea când se înălța centrul în jurul anului 1900. Grădinarii șefi s-au perindat ca o dinastie, fiul după tată. Cei din vârsta treia își amintesc, sper , de ultimul grădinar șef, Janosy Iosif 1888-1961, fiul lui Janosy Janos, tot grădina șef. Familia a locuit pe actuala Calea Victoriei ,undeva la nr.5. Despre dinastia grădinarilor Janosy am avut mărturiile bunicului meu , cu care făceau schimburi de plante, mai ales cu trandafiri. Dar să revenim la oțetarii noștri și laurii în plină floare.

Priviți cele două fotografii anexate și celelalte urcate pe www.glsa.ro , și o să constatați că primele victime ale buruienilor, oțetarilor , costreilor, săpunărițelor și celelalte sunt trandafirii, acum, pe cale de dispariție. Păcatul lui Dumnezeu, acolo, în trandafiri, sunt banii noștri, cu care s-au cumpărat plantele, au fost udate și săpate.

Acesta este LAURUL

Acesta este LAURUL

Atenție , oțetarii au început o contraofensivă, ițindu-se acolo unde nici nu te aștepți. Spre exemplu în dreptul Hotelului Parc, spre amonte, tufele de tuia pitică, sunt bine infectate cu oțetari. Acolo este o junglă veritabilă, poate populată și cu șerpi de apă, cine mai știe?

În amonte de biserica Maranata, până hăt departe, la podul spre Aradul-Nou, vegetația spontană este sălbatică de tot. Costreiele cresc în tufe ce se lăbărțează până pe asfalt. Pe partea din dreapta abundă știrul, iar pe stânga laurul. Laurul , o plantă periculoasă, cu o floare albă, minunată, ca o capcană, despre care zice cartea de botanică că, frunzele sunt toxice, provoacă delir, halucinații, convulsii, accelerarea pulsului etc. Laur ne mai trebuia pe faleză! Există o plantă anuală ce crește în pământuri odihnite , grase, seamănă oarecum la floare cu socul, face bobițe roșii și pute groaznic, este vorba de –bășina calului – care se întovărășește cu scaietele și cu căptălanii. O oroare!. În grupuri mari crește săpunarița, la care dacă-i aduni florile și le freci în palmă, cu apă fac clăbuci și curăță ca săpunul. Extra plantă, dar nu pe Faleză; locul ei este , de exemplu pe Valea Zugăului, cu căptălanii împreună. Există o altă plantă, pericol, pericol, nici nu o numesc, dar prea aduce a etnobotanică. Mă bat peste gură să nu mă hazardez să o numesc, am spus eu ceva? Să se ocupe de aceasta administratorul Falezei, o cosește, nu o cosește, treaba lui.

Cam atât v-am spus astăzi, mai urmează și alte noutăți, caut  să depistez, pentru ce se îmbolnăvește  tuia și mesteacănul. Delectați-vă cu pozele  de pe GLSA. Cu bine!

            -FERIȚI-VĂ  DE LAUR!

       

                    

Recomandările redacției