Un şomer se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de WC-uri.
Directorul de la departamentul angajări îl cheamă la interviu. La finalul interviului îi spune: Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă. Şomerul recunoaşte, cu jenă, că nu are nici măcar calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail. Directorul, un tip scrobit, care nu-şi ajungea sieşi îi răspunde: Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Iar dacă nu exişti, atunci nu poţi lucra la noi.
Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni şi merge să-i vândă cu porţia, din uşă în uşă. În două ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă trei ori în acea zi.
Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, deci a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără de patru ori mai mulţi căpşuni.
La puţină vreme îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, iar în final îşi face o firmă serioasă, prosperă. Peste cinci ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.
Începe să fie preocupat de viitor şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail. Din păcate eu nu am adresă de e-mail, spune fostul şomer. E incredibil! – se miră agentul. Aţi construit un asemenea imperiu în cinci ani şi nu aveţi adresă de e-mail… Acum închipuiţi-vă ce ar fi fost dacă aveaţi… La care omul îi replică: Ce să fie? Aş fi curăţat WC-urile la Microsoft!
Urmăresc şi eu ca tot românul evoluţia vieţii sociale de la noi şi din lume. Încerc să-mi dau seama şi eu spre ce sau spre unde ne îndreptăm noi, ca specie umană. Mare dilemă, căci după cum evolueată lucrurile nu prea avem vreo direcţie precisă, programată sau visată. Producţia de infractori printre politicieni pe pe cap de locuitori este cea mai mare din toată Uniunea Europeană. Acum, DNA-ul trage din greu, umplând puşcăriile şi aresturile. Toţi liderii politici (aproape toţi) se îndreaptă hotărâţi spre bulău, rămânând ca anul viitor la alegeri să n-aibă cine candida, în afara unor anonimi. Justiţia Română, prin organismele sale, este model pentru intransigenţă, pentru felul cum îşi face datoria. E hilară faza în care o echipă de la o televiziune bulgară voia să vină la Bucureşti intenţionând să-i ia un interviu lui Horia Georgescu, şeful de la ANI; pentru a da un exemplu pozitiv şi pentru a povesti bulgarilor cum se face justiţie în România. Au luat legătura cu Horia Georgescu şi au stabilit ziua şi ora interviului. Apoi au luat drumul Bucureştiului pentru a învăţa de la Horia Georgescu cum luptă ANI împotriva corupţilor. Dar, ajunşi în Capitală, nu l-au mai găsit: mascaţii tocmai l-au săltat, Horia Georgescu fiind unul din cei mai mari corupţi ai României. Mişto, nu? Vai şi-amar de noi! Tinerii politicieni nici n-au curajul să-şi ia vreun model de urmat din rândul marilor politicieni, de frică să nu le aresteze modelul.
Noi, românii, pe lângă faptul că n-avem acasă e-mailuri, nici măcar nu ştim să vindem căpşuni. Decât să-i culegem pentru alţii.
cum nu avem modele politice,..nu va place Basescu ? Pină acum era bun ,acum nu-l mai vreti ?