Pericolul suprem

O recentă analiză a Serviciului Român de Informaţii scoate în evidenţă care sunt principalele pericole care ameninţă siguranţa naţională. Dintre acestea, cel mai grav pericol îl reprezintă faptul că politicienii români pun satisfacerea interesului de partid înaintea satisfacerii interesului naţional. Altfel spus, politicenii pun căpătuiala personală înaintea propăşirii patriei. Această tristă realitare este vizibilă, de departe, pentru orice ochi cât de cât avizat. În fruntea instituţiilor descentralizate, dar chiar şi în fruntea ministerelor, sunt puşi oameni de partid care n-au nici în clin, nici în mânecă cu activitatea care se desfăşoară pe-acolo. Politruci de toată jena au ajuns să se ocupe de lucruri ce reclamă o autoritate în domeniu, în vreme ce profesioniştii au ajuns să emigreze, să se refugieze în mediul privat şi să fugă de politică precum fuge necuratul de tămâie. După două decenii şi jumătate de politizare a tuturor instituţiilor statului, printre oamenii de valoare s-a lăţit vorba că din politică nu se poate ieşi decât cu imaginea şifonată. Din această cauză cei mai buni medici refuză orice funţie de conducere, cei mai buni jurişti preferă să rămână notari sau avocaţi, după cum cei mai buni profesori s-au deprins să stea „în banca lor.” Dau năvală înainte doar cei care văd minciuna ca o necesitate, furtul ca o îndeletnicire colaterală activităţii politice, iar puşcăria ca o etapă absolut necesară în viaţa fiecărui om. La remarca imperativă „uite-l pe ăla că fură”, se aude tot mai des năucitorul răspus: „da,ce? Ăilalţi n-au furat?”. Prin urmare morbul a ajuns congenital, iar lipsa de reacţie o conduită de zi cu zi. În această conjunctură nu este de mirare că partidele politice s-au transformat în coterii, însoţiri de cumetrie şi structuri de tip mafiot. Proiectele naţionale sau locale pe termen mediu şi lung au devenit încercări de-a dreptul utopice, astfel că şoselele, viaductele sau autostrăzile se construiesc „pe mandate” şi nu la foc continuu. La orice schimbare de „regim” politic se schimbă şi constructorii sau proiectanţii, iar cei care au lucrările în derulare sunt „săriţi” de la finanţare. Aceasta pare să fie paradigma blocajului de tip mioritic, despre care averizează Serviciul Român de Informaţii ca fiind principalul pericol ce ameninţă România. Hilarul situaţiei devine din preţul pe care politicienii români îl pun pe partidul care „i-a făcut oameni”, mulţi dintre ei fiind la a doua sau chiar a treia schimbare de doctrină.