În Piața din Hălmagiu sunt tot mai puține animale de vânzare

0
444

boii HalmagiuCa în fiecare sâmbătă și săptămâna trecută în Piața din Hălmagiu oamenii au venit să vadă cum trec produsele și „ce se mai aude nou“. Mulți se plângeu de puținătatea animalelor. „Ar trebui să fie mai multe animale pe piață. Nu mai e piața care a fost odată și nici nu va mai fi, din cauză că  acum nu mai au oamenii bani“ – zicea cineva.
Boii, foarte rari la vânzare
Piața a fost într-adevăr slabă, în general vorbind. Sâmbăta trecută au putut fi văzuți doar o pereche de boi – animale care sunt tot mai rare, cei aduși fiind din satul Șteia, județul Hunedoara. Boii aveau 1.750 kg, prețul de vânzare fiind de 120 milioane lei vechi. Boii au fost folosiți mult în trecut – acum doar în unele locuri, cum ar fi satele Brusturi și Luncșoara – la muncile cele mai grele ale pământului: la transportul îngrășământului spre terenuri – de cele mai multe ori pe drumuri grele, noroioase, în pantă dar și la arat, la grăpat ș.a. După muncile de primăvară, boii erau potcoviți și duși la pășune, la munte, până spre toamnă când erau readuși în sat pentru grelele munci de toamnă. Din păcate, în ultima vre­me sunt cam „răriți“ de prin gos­podăriile sătești. Tot mai rar vezi așa ceva și la piață, boii fiind înlocuiți la muncile câmpului de tractoare. Cu ani în urmă mulți oameni au renunțat la aceste animale, considerându-se că sunt utile doar câteva săptămâni pe an.
Vreme „bolnavă“
Un alt subiect pe care oamenii îl dezbăteu era cel al vremii neobișnuit de caldă pentru februarie.
„Eu am 89 de ani dar așa vreme nu știu să mai fi fost. Acum când ar trebui să crape pietrele de ger s-a auzit că va fi cald, ca primăvara. Nu va mai fi nimic în grădini: au început să «dea» pomii: deja au muguri! Și dacă vine un ger, îs terminați. Farmaciile îs pline de bolnavi. Io și acuma mai iau un păhăruț de tărie dimineața  și seara – că atunci dorm mai bine. Păcat că generațiile de-acum îs cam… slabe. Eu am mâncat pită, clisă, ceapă și usturoi  și mergeam cu porcii în frig și ne mai și udam cu zăpada dar nu aveam nimica“ – povestea cu regret moșul Pavel din Hălmagiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.