Ca un omagiu adus prietenului şi poetului Gligor Sava, publicăm mai jos un poem al său, care poem întăreşte, dacă mai era nevoie, faptul că-şi trăia poezia pe muchie de cuţit.
Îi mulţumim pe această cale văduvei poetului, Maria Gligor, pentru sprijinul acordat.
Privesc
Privesc peste umăr să mă văd în trecut
Când ciopleam pătimaş lemnul tare de fag,
Când vroiam obsedant de mult să sărut
Mărul lunii înfipt acum în briceag.
Gligor Sava