Pogorârea Sfântului Duh. Darul Cincizecimii sau Rusaliilor

0
411

de Arhim. Teofan Mada

Urmare din numărul trecut
Întotdeauna și în orice loc Biserica trebuie să fie cu adevărat, Ortodoxă și Universală, casa celestă a tuturor în care fiecare poate să se regăsească.
Relatarea Rusaliilor în Faptelor Apostolilor ne oferă și un alt punct de reflecție foarte concret. Sobornosul Bisericii este exprimat și de lista popoarelor, după antica tradiție: „Suntem parți, mezi, elamiți…” etc. Se poate observa aici că Sfântul Apostol și Evanghelist Luca merge dincolo de numărul 12, care deja exprimă întotdeauna o universalitate. El privește dincolo de orizonturile geo-istorice ale Asiei și ale Africii nord-apusene, și adaugă alte trei elemente geo-lingvistice și geo-culturale: „romanii”, adică lumea apuseană; „iudeii și prozeliții”, înțelegând într-un fel nou unitatea dintre Israel și (diasporă) lume; și în sfârșit „cretani și arabi”, care reprezintă Apusul și Răsăritul, insule și continent. Această deschidere de perspective lingvistice și orizonturi cultural-religioase confirmă mai departe noutatea lui Hristos în dimensiunea spațiului omenesc, a istoriei popoarelor: Duhul Sfânt implică oameni și popoare și, prin intermediul lor, depășește ziduri, prejudecăți și bariere.
Această revărsare a Duhului Sfânt, deși maestuoasă și extraordinară, n-a rămas unică și limitată la acel unic moment, ci este un eveniment al Cincizecimii care s-a reînnoit și încă se reînnoiește continuu. Hristos preamărit la dreapta Slavei Tatălui continuă să realizeze promisiunea Sa, trimițând asupra Bisericii pe Duhul dătător de viață, care ne învață, ne amintește și ne face să mărturisim. Sfântul Duh ne învață și personal, El fiind învățătorul interior. Ne conduce pe drumul drept și corect, prin situațiile vieții. Sfântul Duh ne învață drumul, calea, devenirea de a fi creștini autentici. În perioada primară a Bisericii, creștinismul era numit „calea” (cf. Fap. 9, 2), și Iisus Hristos însuși este calea. Duhul Sfânt ne învață să-L urmăm pe Iisus Hristos, să mergem pe urmele Sale, să ne asemănăm Lui. Fiind un Teolog dogmatic prin excelență, Duhul Sfânt este și un Dascăl al vieții duhovnicești prin excelență. Și din viață face parte desigur și știința, cunoașterea, dar în orizontul mai amplu, frumos și armonios al existenței creștine, luminată de harul dumnezeiesc necreat și ființial.
Sfântul Duh este memoria Bisericii, El ne amintește tot ceea ce a spus Domnul Iisus Hristos. Este amintirea vie în istorie a Bisericii. Și în timp ce ne face să ne amintim, ne face să înțelegem cuvintele Domnului Hristos. Această amintire pnevmatică în Duhul Sfânt și datorită Duhului Sfânt nu se reduce la un fapt mnemonic, este un aspect esențial al prezenței (παρουσία) lui Hristos în noi și în Biserica Sa. Duhul adevărului și Duhul iubirii ne amintește tot ceea ce a spus Iisus Hristos, ne face să intrăm tot mai desăvârșit în interioritatea pnevmatică cuvintelor Sale. Noi toți avem această experiență, la un moment moment dat, în orice situație, există o idee și apoi alte ideii ce se leagă cu un text din Sfânta Scriptură… Sfântul Duh ne face să parcurgem acest drum al amintirii vii epicletice, iconomice și euharistice a Bisericii. Și acest lucru cere de la noi un răspuns coerent cu Evanghelia, cu cât răspunsul nostru este mai generos, cu atât cuvintele Domnului Iisus devin mai mult în noi viață, devin atitudini, alegeri, convingeri, gesturi, mărturie. În esență, Duhul Sfânt ne amintește porunca iubirii și ne cheamă s-o trăim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.