Politică, numele tău e „perversitate”!

Fostul creier cenușiu al FSN, FDSN, PD, Adrian Severin, fost europarlamentar PSD, a fost condamnat în România pentru o faptă comisă la Bruxelles, interpretată de cei de acolo ca simplă incompatibilitate, într-un dosar eminamente politic. Nimeni nu obliga DNA să facă acest dosar, dar l-a făcut, la presiunile lui Traian Băsescu și, sunt aproape sigur, ale șefilor PSD, care nu voiau ca acesta să devină președintele partidului și candidat la Președinția României. Am stat de vorbă cu Adrian Severin în repetate rânduri, cu ocazia Convențiilor Naționale și sunt sigur că nu m-a mințit atunci când mi-a spus că toate moțiunile cu care Petre Roman a câștigat alegerile au fost făcute cap-coadă de către el. A cedat de două ori în fața argumentelor colegilor săi să nu candideze, pentru că Petre Roman este cel mai popular și este spre binele partidului ca el să conducă. Când, în sfârșit, Petre Roman și-a pierdut popularitatea și a acceptat să lase scaunul liber, Adrian Seve­rin era sigur de victorie, toți liderii partidului jurând că va câștiga fără probleme. Mi-a rămas în memorie discuția cu el din spatele unei porți de handbal și uluirea totală a sa când a auzit discursurile care l-au făcut triumfător pe Traian Băsescu, ales într-o atmosferă de entuziasm comparabil cu cel în care Ceaușescu era adulat și ridicat în slăvi. Nu am evocat aceste momente din dorința de a epata, ci pentru ca oamenii să înțeleagă cine este personajul care, acum, pledează pentru amnistie și grațiere. Argumentele sale sunt pe jumătate adevărate, pe jumătate, false, chiar direct interesate. Repet, nu cred că DNA avea vreo treabă cu faptul că Severin, în calitate de europarlamentar, a acceptat să ofere consultanță unor firme occidentale, care nu aveau nimic de a face cu România, dar a trebuit să se supună poruncilor, pentru că Adrian Severin, șeful delegației PSD în Parlamentul European, era un pericol mortal pentru cei care râvneau la fotoliul de la Cotroceni.
Acesta este personajul care a declarat, nu la o adunare de doi lei, nu la televiziune, ci la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, că „amnistia şi graţierea este absolut necesară pentru liniştirea spiritelor în societatea românească, pentru reve­nirea la o atmosferă calmă şi aş mai adăuga că este absolut necesară magistraţilor, judecători şi procurori, care vor răspunde într-o zi pentru abuzurile pe care le-au făcut. Eu nu am niciun sentiment de revanşă şi cred că ar fi foarte bine ca toată lumea să se liniş­tească, să tragem linie – am greşit, unii, alţii, mai mult, mai puţin. Haideţi să ne împăcăm, unii au fost condamnaţi, unii şi-au ispăşit pedeapsa, pe drept, pe nedrept, nu mai putem face diferenţe. Sigur că unii sunt vinovaţi, au făcut lucruri rele, alţii ştim că sunt nevinovaţi, s-a dovedit că sunt nevinovaţi”. Uluitor, rar am văzut asemenea manipulare cu iz de mituire dar și amenințare a judecătorilor. Pur și simplu, le-a spus că dacă îi scapă pe corupți se scapă pe ei înșiși! Să-mi fie iertat abuzul de citate, dar este necesar. „Să fie pacea Centenarului. Societatea este măcinată de ură, este plină de nervi, de furie şi este divizată. Nu avem nevoie de aceas­tă divizare. Şi corupţia trebuie combătută, dar corup­ţia s-a insinuat inclusiv în rândurilor celor care trebuiau să o combată. Trebuie să tragem linie şi să vedem cine, ce a greşit şi să închidem acest capitol, pentru ca, după aia, să ne putem ocupa, liniştiţi şi bine, de lupta împotriva corupţiei. Să nu mai avem corupţie în justiţie. Să o combatem cu un instrument care nu mai suferă de plaga propriei boli”, spune Severin. Trebuie să spun că Severin gândește corect în privința amnistierii magistraților care, sub biciul puterii politice, au acceptat să susțină corupția în loc să o combată. Dacă ar fi să se facă „dreptate până la capăt”, cum spunea un slogan al PSD, pur și simplu sistemul de justiție ar trebui desființat, fără a avea ce să punem în loc. În schimb, dacă amnistia și grațierea s-ar aplica, la nivelul populației nicidecum nu s-ar instala pacea, ci ura, divizarea, furia, s-ar amplifica. Adrian Severin știe perfect acest lucru, dar, în încercarea disperată de a manipula justiția în favoarea sa, dă o lecție perfectă despre perversitatea politicii.