Politica

1
99491

Se spune că un orb din naştere a cerut odată un pahar cu lapte şi a întrebat pe cel care i l-a adus: „Cum arată laptele?“ I s-a răspuns: „Laptele este un lichid alb“. Orbul iar a întrebat: „Dar ce înseamnă alb?“  Omul i-a spus: „Albul este culoarea lebedei“. Orbul  întreabă din nou: „Ce este o lebădă?“ Celălalt i-a răspuns:  „Lebăda este o pasăre cu un gât îndoit“. „Dar ce înseamnă îndoit?“ l-a întrebat orbul. Omul i-a zis: „O să îmi îndoiesc cotul, tu îl vei atinge şi vei înţelege ce înseamnă îndoit“.

Orbul a atins cotul îndoit al omului şi a spus: „Acum ştiu cum arată laptele!“

N-aş putea să spun că mă interesează politica în mod deosebit. Însă, ca orice om normal la cap mă bag şi io în discuţie. Bunăoară, pe mine  chiar mă amuză seriozitatea şi gravitatea cu care oamenii politici discută despre trecutul, prezentul şi viitorul României. Absolut toţi sunt pătrunşi de iubirea lor pentru popor. Toţi ne vorbesc despre seriozitatea cu care partidul din care fac parte se dă cu curul de pământ de dragul românilor, românaşilor şi românoilor. Că sunt mai multe categorii de români, depinde de cât le eşti de apropiat ideologic. Toţi  îşi laudă ideologia partidului personal, scoţând în evidenţă soliditatea ideologiei, claritatea ideilor şi programele lor de viitor, care vor face din România invidia lumii. Ba, chiar şi extratereştrii vor cere azil politic să se mute în Curbura Carpaţilor. Bineînţeles, toate acestea fi-vor împlinite doar dacă îi vei vota. Dar cel mai mult ce îmi place la politicienii şi la partidele româneşti este faptul că aceştia (acestea) nu sunt rigizi, inflexibili, monotoni, plicticoşi. Ţi-e mai mare dragul să vezi şi să constaţi că aceşti politicieni, aceşti lideri îşi schimbă cu eleganţă, cu flexibilitate, cu diplomaţie şi cu convingere duşmanii politici, trecând acum alături de ei în lupta împotriva răului, împotriva corupţiei adversarilor (corupţia lor se numeşte inginerie economică menită să stimuleze dezvoltarea personală şi statală). Astfel că foştii aliaţi şi prieteni la cataramă ajung acum duşmani. Nici partidele nu fac excepţie: aliatele de mai anţărţ au devenit duşmane, schimbându-şi ideologiile, crezul politic. Bietul alegător este de-a dreptul bulversat. Nu trece anul şi se trezește că partidele duşmane până nu demult, cu ideologii opuse, cu ţinte politice şi economice diferite sunt acum gealaţi de nădejde, se bat pe burtă amical.

   Sunt de-a dreptul supărat pe faptul că bietul alegător român este bulversat: pe când începe să priceapă cine cu cine este aliat, eşichierul politic se schimbă fără nici o noimă, de nu mai ştie bietul alegător cu cine să voteze. Ca un bun român ce mă consider, pentru a veni în ajutorul omului de pe zebră, fac următoarea propunere: pentru ca alegătorii să poată asimila bine şi din timp alianţele, dușmăniile, cumetriile şi schimbările politice, Parlamentul României să elaboreze un Mercurial Politic pe anotimpuri (deci nu mai mult de patru alianțe și ruperi de alinațe pe an) în care să se programeze exact cine cu cine se va alia, cine pe cine va trăda, numele noilor partide politice. Textul va fi tipărit musai şi în limba maghiară, întrucât ungurii sunt singurii statornici: ei nu se mută niciodată de la guvernare.

Pentru orbi Politica este ca laptele: îndoirea unui cot de jos în sus cu pumnul strâns.

1 COMENTARIU

  1. Paaa iiiii greu de spus, care vrea sa zica , ‘ dara cu cine votez eu ???!!!” adica ‘cu/petru ce??!!’ , Nu de geaba nemtii au cuvinte de ‘juma de km’ , adica sa fie cit mai CLAR ce si cum, adica CUVINTUL e foarte sau oricum bine ‘verificat’ inainte de al spune. Asta e valabil si la intonatzie, care la noi , ca si muzichia, e ‘ tare’ adica vorbesti tare , muzica ‘tare’ si SENSUL muzicii/vorbei e sa vorbesti TAREEEEEE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.