Politichie cu poalele-n cap

O prostie mare cît lumea se lăţeşte de-o vreme peste lume şi devine-un fel de modă: turnarea-n cap a unei găleţi de apă rece ca gheaţa. Se-aude prin tîrg c-ar fi fost inventată-n America – şi n-ar fi deloc exclus să fie-aşa; acolo s-au inventat cele mai cretine idei de televi­ziune, de la „tocşouri” în care se rîde de pe banda magnetofonului pînă la concursuri de-nghiţit rîme, lăcuste şi alte manguste.
Ideea asta se propagă precum rîia, adică prin provocare: unu’ sau una-şi toarnă găleata de apă rece-n cap şi-l provoacă pe altul să continue circul. Desigur că totul se petrece-n faţa aparatelor de luat imagini, care imagini se transmit prin televiziuni şi prin alte forme de presă (dacă aşa ceva-i presă…).
Nu discut „obiectivul final”, care-ar fi, cică, donaţii în scopuri caritabile. Caritatea făcută cu circărie şi prin circărie tot circărie este, oricît s-ar strădui iniţiatorii sau susţinătorii să pieptene broasca cu peria de sîrmă (ghimpată).
Idioţenia amintită a prins şi pe la noi, aşa cum a prins şi pe la alţii (că nu sîntem noi cei mai cei de pe planetă). Printre cei care şi-au turnat apă cu gheaţă pe creştete a fost, zic cei din presă (presa aia, nu asta!), a fost şi Emil Boc, fost prim-ministru şi actual primar de Cluj-Napoca. Nu se ştie dacă pe Boc îl durea capu’ de-a avut nevoie de aşa tratament, da’ cică ar fi provocat-o pe prezidenţiabila Elena Udrea, care prezidenţiabilă a acceptat provocarea, a promis că va sta sub găleată cu stoicismul sloiului de gheaţă şi că-l va provoca la rîndu-i pe Victor Ponta (prim-ministru „en titre” şi doctor în drept). N-am auzit ca Ponta să fi acceptat aţîţarea anticipată, dar e greu de crezut că va refuza provocarea aruncată-n obraz (şi-n doftorat), de-o femeie frumoasă, aşa că-i de aşteptat să-l vedem (să-l vedeţi, că eu nu servesc…), sub ghilotina căldării ca sabie a lui Damocles.
Excursul de mai sus e lung, recunosc, fiindcă tema propriu-zisă a articolului de faţă e scurtă, mai scurtă chiar decît o minijupă apetisantă, şi se cheamă politică.
Departe de-a-ncerca definirea politicii (au încercat alţii, mult mai însemnaţi decît subsemnatul, şi li s-au strepezit dinţii), constat că politicienii noştri se dau peste cap mai dihai decît Greuceanu ca s-ajungă la găleata buclucaşă. Că nu-i interesează c-or face pneumonie sau „buba la cap” – se vede; că nu le pasă decît de imaginea proprie şi de procentele de audienţă transformabile-n procente la alegeri – se ştie. Ce nu se ştie cu precizie dar se bănuieşte sigur e că dragii noştri politicieni şi-ar pune chiar şi poalele-n cap (dacă ideea ar veni din America, of course!), dacă televiziunile ar transmite asta şi dac-ar ieşi un procent electoral din „şou”. În acest caz nu discut participarea feminină, ci mă-ntreb şi eu ca tot alegătorul indecis (deci imbecil): ale cui poale şi le vor pune-n cap Emil Boc şi Victor Ponta şi alţi politicieni români? Va accepta vreo politiciană de-a noastră ca vreun politician pămîntean să-şi suie-n vîrful cheliei (prezente sau viitoare), poalele sale?
La urma urmei, şi turnarea-n freză sau în coc a unei găleţi de apă rece ca gheaţa tot suire-a poalelor în cap este, numai că botezată mai altfel, mai democratic, mai americăneşte.