România se poate mândri cu mari valori naţionale, valori pentru care mulţi ne pizmuiesc. Şi mă refer aici la valori intelectuale, spirituale, de alea nepipăibile neapărat cu mâna, care ne sensibilizează simţurile, sufletele, nu la comori  materiale de deasupra sau de dedesubtul solului. Întrucât n-am de gând să vă ţin în suspans, vă spun mintenaş că este vorba despre bogatul folclor românesc, lăsat nouă de generaţii şi generaţii să-l respectăm, să-l păstrăm şi să-l predăm urmaşilor noştri, nealterat. Un adevărat tezaur naţional, folclorul românesc ne-a făcut cunoscuţi ca naţie şi ca individualităţi peste tot în lume, dovedind Mapamondului că noi existăm în acelaşi loc de la facerea lumii încoace, lăsând în urma noastră tradiţii, datini, o limbă vorbită nuanţată, cu vocale şi consoane, nu lătrată, răstită şi avocalică.

Ei bine, ce facem noi, românii cu tezaurul nostru folcloric? Ca orice lucru valoros şi românesc, după evenimentele din Decembrie 1989 noi, românii ne aruncăm excrementele peste folclor, ne pişăm pe el, ne băşim şi-l aruncăm în neant; promovând în locul lui o muzică compusă de nişte răcani ce-şi zic generali, muzică îmbrăcată în straie fistichii, şi prezentată pe nişte posturi de televiziune ce-şi zic folclorice: Etno TV, Favorit Tv, Taraf Tv, Hora Tv.  Aceşti solişti, cu pumnii strânşi la piept, răcnesc despre lucruri  într-adevăr înălţătoare, cum ar fi: bani şi duşmani. Să fim înţeleşi: toate aceste televiziuni enunţate mai sus conţin şi folclor autentic, obiceiuri tradiţionale porturi şi tradiţii autentice. Dar, întrucât aceste posturi tv sunt create nu atât pentru a promova folclorul cât ca modalitate de a face bani, lucrurile au denaturat: televiziunile aşa-zis folclorice s-au transformat într-un fel de mică publicitate. Orice tembel care are impresia că ştie să cânte şi care  vrea să lălăie la un asemenea post, plăteşte un tarif gras şi apare ca rapsod popular pe ecran, fără nici un criteriu valoric, prostind mulţimea telespectatoare cu aşa-zise producţii folclorice.

Dintre posturile tv enumerate mai sus, singurul pe care-l accept, este Taraf Tv. Acest post face un mare serviciu Poliţiei Române: atât „hartiştii“ cât şi ascultătorii acestui post de televiziune (nu toţi dar majoritatea) fac parte dintr-o anumită categorie socială, care-şi aduce aportul nemijlocit  la popularea penitenciarelor. Şi zic: atâta vreme cât aceştia cântă sau ascultă manele, cel puţin nu se mai ocupă cu tâlhării, furturi, violuri sau alte fărădelegi. Astfel, Taraf Tv contribuie în mod patriotic la reducerea infracţiunilor, căci eu prefer ca aceşti „hartişti“ să cânte manele decât să săvârşească infracţiuni. Este răul cel mai mic.

În general, emisiunile care mai promovează cu adevărat folclor autentic sunt emisiunile de folclor ale televiziunilor naţionale şi unele televiziuni locale. Printre care mă bucur să constat că se numără şi emisiunile folclorice de la posturile arădene tv.

Durerea este că exact acele posturi care generic se ocupă cu valorificarea unui folclor autentic contribuie din plin şi în mod deşănţat la poluarea lui. Păcat, mare păcat!

Notă: întrucât amatorii de manele  se răstesc belicos la limba română, sunt sigur că nu vor putea citi singuri cele scrise de mine, iar dacă li le vor citi altcineva, atunci nu vor pricepe nimic din ce-am zis!

Recomandările redacției