Populismul, o armă cu două tăișuri

Am scris deja despre telenovela bugetului pe 2019, despre reacțiile vulcanice ale pre­ședintelui Klaus Iohannis, care tună și fulgeră că acesta este bazat pe iluzii și nu pe realități economice. Nu mai insist asupra felului în care a fost alcătuit bugetul, ci la modul în care forțele politice s-au raportat la el. După cum era de așteptat, liberalii au acuzat coaliția PSD-ALDE că se folosește de minciuni și măsuri populiste, pentru amăgirea electoratului, în perspectiva alegerilor europarlamentare și prezidențiale din acest an. În mare măsură, sunt de acord cu ei, numai că liberalilor ar cam trebui să le crească nasul, precum lui Pinocchio, atunci când vorbesc despre populism, pe care și ei l-au practicat și îl practică pe scară largă. Cum altfel am putea cataloga laudele deșăn­țate ale parlamentarilor PNL privind dublarea alocațiilor copiilor, în totală contradicție cu declarațiile furibunde privind inconștiența guvernului, care aruncă măsuri populiste cu toptanul?
Departe de mine gândul să fiu împotriva unei asemenea măsuri, dar realitatea tristă este că la momentul actual România nu și-o permite fără a sacrifica obiective vitale. Strâns rău de tot cu ușa, guvernul nu avea de gând să dubleze alocațiile, pentru că era pur și simplu imposibil. Presat de atacurile în va­luri ale opoziției, în special ale liberalilor, a acceptat, în cele din urmă, mai ales că știa că la votul în Parlament nu se va putea baza pe propriii săi parlamentari, care se tem ca dracul de tămâie de înjurăturile la care s-ar fi expus în teritoriu după ce liberalii i-ar fi porcăit ca la ușa cortului că nu se gândesc la popor, că au bani doar ca să-și umple buzunarele, dar nu au pentru copiii României.  Țara trece printr-o situație extrem de coplicată. Din vina guvernului sau nu, firmele străine ne cam părăsesc, dispare, atâta cât era, contribuția lor la bugetul României, dispar locuri de muncă. Într-o atare situație, guvernanții ar trebui să se axeze masiv pe investiții, pentru a da oamenilor de lucru, dar se văd siliți să dea banii pentru creșterea salariilor și alocațiilor. La ce îi va folosi unui cap de familie dublarea alocației copilului, dacă rămâne fără loc de muncă? Să fim serioși, nu din alocație se crește copilul, ci din munca părinților. A, că măsura este mană cerească pentru cei care nu au muncit în viața lor, ci așteaptă să ia alocațiile celor 5-6 copii, este altceva.
Revin la liberali. În octombrie 2008, premierul Călin Popescu Tăriceanu era disperat că Opoziția făcea presiuni imense pentru dublarea salariilor profesorilor. Degeaba s-a dat de ceasul morții să împiedice adoptarea proiectului de lege, PD-iștii, actualmente PNL-iști, sub flamura lui Traian Băsescu, au bătut cu pumnul în masă, asigurându-și sprijinul celor din Opoziție. Însuși Crin Antonescu declara răspicat că Tăriceanu, dacă nu găsește bani pentru profesori, să demisioneze ! Vi se pare cunoscut? Parlamentarii liberali de atunci au fost exact în situația PSD-iștilor de acum, deși știau că este o măsură ca­tastrofală, au refuzat să voteze împotrivă, iar legea a trecut în unanimitate. Asta este treaba cu populismul, e rău doar când vine de la adversarul politic, dar e bun când îți folosește ție.