Povestea canalelor care au rezistat din anul 1938 până deunăzi şi alte poveşti

0
145

canale

Aradul a fost în perioada dintre cele drm, în fruntea orașelor transilvane. Elev fiind în 1946, multe din farmecele Aradului mă atrăgeau și pierdeam timpul, gură-cască privindu-le. Mi se păreau fascinante cazanele pentru preparat asfaltul, ce funcționau pe arterele de circulație, le priveam până uitam de mine. Un cilindru rotit cu manivela de un drumar, negru ca smoala, ce avea misiunile și de a alimenta cazanul cu materiale, după o rețetă bine stabilită, apoi arunca lemne în focarul de sub cilindru, să ardă și să topească amestecul. La soroc, venea alt lucrător cu roaba și descărca din amestecul fierbinte și fluid, transportându-l apoi la locul ce trebuia reparat prin turnarea asfaltului.  Asemenea utilaje erau prezente ori de câte ori era necesar.

De asemenea mă opream să admir taxiurile din Arad, ce-şi așteptau clienții aliniate la rigolă, fie la gară, fie în centru la Biserica Catolică. Erau niște limuzine grozave, cum doar în filmele americane cu gangsteri le vedeam. Le priveam și visam că sunt un polițist gata să intervină, să fac dreptate ca celebrul Eliot Ness. Erau automobile, în majoritate americane, Ford, Nash, Lincoln și Plymouth, mari, luxoase, silențioase, absolut formidabile. Le văd aievea și astăzi , iar cei de vârsta mea și le amintesc, desigur, chiar dacă au trecut atâția ani.

În sfârșit, mai erau canalele de cabluri telefonice aparținând Societăţii anonime Române de telefoane. Bunăoară, pe Bulevard și astăzi se văd capace de canal cu desenul ca o tablă de șah, și inscripționate de societatea de telefoane, care acopereau misterioasele canale. Uneori, aveam norocul să  le văd date la o parte și o scară albastră lungă, cu doi zapi afară, pe care coborau lucrătorii de la  întreținere. Mă apropiam tiptil să privesc ce minuni sunt ascunse sub capacele misterioase. Jos, o încăpere dată cu var, curată, pe pereți de ciment erau fixate câteva cabluri ce intrau și ieșeau în partea opusă, iar la o măsuță lucrau doi oameni, așezați comod pe scaune. Acestea erau canalele date oficial în folosință, în 23 04 1037,  odată cu Centrala Telefonică Automată tip 7D cu 1200 abonați, Era pe vremea primarului Dr. Romul Coțieiu, acela ce nu a permis montarea cablurilor telefonice pe pereții clădirilor. Și cum arădenii erau obișnuiți cu lucrurile bine făcute, au săpat niște canale ce au durat până-n zilele noastre, curate, uscate, protejate cu un sistem de două capace suprapuse, grele și ermetice. Canalele formează o rețea complectă în centrul Aradului și pe străzile adiacente.

Odată cu reparațiile capitale la utilități, pe b-dul. Gen. Vasile Milea din vara lui 2011, am văzut aceste canale extraordinare, le-am admirat și le-am fotografiat. Din 1937 ele au durat fără nici un fel de degradare, perfecte și uscate.

Deunăzi, am observat că se lucra la  canalele telefoanelor, și iar au apărut scările albastre și capacele așezate lângă gaura  de vizitare. Interesant, echipe de lucrători cu echipamente moderne legau cabluri, ori le întrețineau pe cala vechi. N-am întrebat ce lucrau, treaba lor, nu doream să le fur secretele.  Dar, atenție stimați consilieri municipali CLM. Acum canalele sunt inundate ! Au rezistat din 1937 până-n 2011 când le-am văzut și fotografiat, priviți fotografiile anexate.  În 2015 le-am văzut inundate. Păcat, mare păcat! De unde este apa? Cum de-i apă în aceste canale? –„Apa provine din canalul pluvial”, mă lămuresc lucrătorii.

Iată o lucrare cu care n-am avut probleme, o lucrare exemplară, care este pe cale să se degradeze din cauza unor defecțiuni la o rețea de canalizare nesupravegheată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.