Pre Stăpânul…

Mult prea atenţi la numeroasele dispute de pe scena politică românească şi la prostituarea bunului simţ pe eşafodul acestei destrăbălări continentale, ce poar­tă numele de „Eurovision”, avem ten­dinţa de a pierde din vedere oamenii merituoşi sau lucrurile ziditoare. Săptămâna trecută, cu oca­zia sesiunii internaţionale de comunicări ştiinţifice dedicată aniversării a 95 de ani de administraţie românească arădeană, am avut plăcerea să ascultăm alocuţiunea susţinută – în faţa zecilor de cercetători, universitari, istorici şi arhivişti din ţară şi din străinătate – de către Înaltpreasfinţia Sa Dr.
Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului. Întâistătătorul Arhiepis­copiei noastre ne-a vorbit liber, dar în cuvinte adânci şi bine cumpănite, despre importanţa anului
bisericesc brâncovenesc, despre jertfelnicia cercetătorilor şi despre necesitatea dezvelirii florilor evlaviei creştine, pe care sufletele româneşti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului în aceste locuri de la graniţa apuseană a românismului. Puţini dintre cititorii noştri cunosc faptul că Înaltpreasfinţia Sa, Dr. Timotei Seviciu, şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Bucureşti, avându-l ca îndrumător pe eminentul profesor, teolog şi academician Dumitru Stăniloae. Dintre cărturarii arădeni din ultimul veac, doar regretata academician Cornelia Bodea se mai putea mândri cu un doctorat început sub coordonarea marelui nostru istoric Nicolae Iorga. Anul trecut, am participat – împreună cu regretatul părinte dr. Pavel Vesa – la un simpozion de istorie bisericească desfăşurat la Mitropolia din Timişoara, cu ocazia lansării Monografiei Bise­ricii Ortodoxe din Fabric. Din motive de sănătate, ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, nu a putut prezida lucrările simpozionului şi i-a încredinţat această onoare Înaltpreasfinţiei Sale Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului. Am văzut atunci stima şi consideraţia de care se bucură Arhiepiscopul Aradului între teologii şi istoricii din Mitropolia bănăţeană, dar mai ales cunoştinţele istorice şi teologice pe care le stăpâneşte şi le mânuieşte cu o aleasă distincţie. Aşa am aflat şi faptul că Întâistătătorul Arhiepiscopiei noastre descinde dintr-o ilustră familie de intelectuali bănăţeni, care şi-au pus amprenta pe dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din capitala Banatului. În pauza simpozionului de la Timişoara, toţi teologii şi istoricii prezenţi erau de părere că ÎPS Dr. Timotei Seviciu ar fi succesorul de drept al ÎPS Nicolae Corneanu în scaunul mitropolitan. Însă, dincolo de aceste lucruri pe care mi-am luat curajul să vi le destăinui, merită să zăbovim o clipă mai mult asupra personalităţii acestui om de excepţie din fruntea Arhiepiscopiei noastre. O Arhiepiscopie pe care însuşi a ridicat-o la acest rang, la trei sute de ani de la înfiinţarea Episcopiei Aradului şi cu ocazia târnosirii primei Catedrale ortodoxe ridicată într-un municipiu reşedinţă de judeţ după 1989. Aşa a rânduit bunul Dumnezeu, ca pe tronul arhieresc al Aradului să se aşeze ctitori de cate­drale, ca Ioan Meţianu sau Timotei Seviciu, iar de pe acest tron să se ridice Mitropoliţi şi Patriarhi, ca Ioan Meţianu sau Teoctist Arăpaşu. Cât despre lucrurile bune care se petrec în Arhiepiscopia Aradului, este suficient să vă îndemn să vă deplasaţi vinerea noaptea, începând cu ora 23,30, la Sfânta Mănăstire Hodoş-Bodrog. O să vedeţi la faţa locului cum vin acolo timişorenii cu autocarele, iar sute şi chiar mii de cre­dincioşi participă la slujbe rostind rugăciunile în rând cu părinţii călugări, semn că deja le cunosc pe de rost. În final, îmi las pana în călimară, îndemnându-vă să rostim împreună: „Pre Stăpânul şi Arhiereul nostru, Doamne îl păzeşte!”