De regulă, oamenii uită repede, sau se prefac că uită repede pe cei care au plecat în veșnicie, fie medici, fie profesori, fie oameni de cultură, fie preoți și chiar oameni simplii, dar cred că e de datoria noastră, a celor ce l-am cunoscut pe părintele Pavel Vesa, să-i mai scriem câte un rând prin presă ca să nu uite cei ce l-au iubit, dar mai cu seamă cei ce nu
l-au avut la inimă pe istoricul și preotul Pavel Vesa.
Anul acesta se împlinesc cinci ani de când sunetul clopotelor s-au auzit sunând la plecarea dintre noi a marelui cărturar arădean dr. Pavel Vesa.
Azi nu vreau să scriu despre momentul despărțirii sale de lumea aceasta, pentru că s-a întâmplat în zi de iarnă, azi scriu pentru că de ziua Sfântul Mare Mucenic Gheorghe adică pe 23 aprilie, s-a născut în satul Dieci din ținuturile Gurahonțului, Județul Arad, în 1955, pruncul Pavel. Toți ne-am pus întrebarea, de ce părinții nu i-au pus la botez numele Gheorghe, născându-se în această zi? Pentru că Pavel Vesa, avea un frate mai mare cu acest nume, dar se pare că Sf. Mare Mucenic Gheorghe i-a fost ocrotitor și model în viață, vom vedea și de ce.
După clasele primare şi gimna­ziul urmate la Arad (1962-1965) şi în satul natal, Dieci (1965-1970), în perioada anilor 1970-1974 îl găsim elev la Liceul Teoretic din Gurahonţ.
Imediat după absolvirea studiilor liceale, pleacă la Sibiu, unde urmează cursurile Institutului Teologic Universitar, specializarea Teologie pastorală în perioada 1975-1979.
După încheierea studiilor universitare este sfinţit preot pe seama parohiei Lalaşinţ, comuna Bârzava din Protopopiatul Lipova, județul Arad, unde activează în perioada 1979-1989. Între anii 1990-1991 este preot paroh la Dezna, Protopopiatul Sebiş, jud. Arad, apoi la Dieci, Protopopiatul Sebiş, jud. Arad între anii 1991-1995. Din august 1995 este numit preot duhovnic la Spitalul Clinic Judeţean din Arad, unde a activat până în ultimele clipe ale vieţii.
În perioada 1986-1987 a fost angajat ca arhivist al Episcopiei Aradului, unde a descoperit şi studiat numeroase documente inedite. Timp de doi ani (1997-1998) a fost secretar de redacţie la revista „Teologia” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad.
Pe lângă activitatea de preot, a fost şi profesor de religie la prestigioase licee din Arad: Colegiul Naţional „Elena Ghiba Birta” (1995-1997), Colegiul Economic (1996-1999) şi Grupul Şcolar de Industrie Uşoară (1998-1999). În anii universitari 1996-1997 şi 1997-1998 a fost preparator la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad.
În anul 1998 se înscrie la studii doctorale de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, teză ce a fost susţinută la data de 5 noiembrie 2003.
Părintele dr. Pavel Vesa a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică şi publicistică, concretizată, pe lângă cele 21 de volume, prin publicarea a sute de studii şi articole în volume colective şi reviste de specialitate din întreaga ţară (Arad, Bucureşti, Cluj-Napoca, Deva, Caransebeş, Timi­şoara etc.).
De asemenea, munca de cer­cetare istorică a fost oglindită şi în peste 100 de comunicări prezentate în cadrul unor simpozioane şi sesiuni de comunicări naţionale şi internaţionale organizate în ţară (Arad, Bucureşti, Timişoara, Oradea, Cluj-Napoca, Deva, Caransebeş, Lugoj, Bistriţa, Sibiu, Reşiţa, Sebiş, Hălmagiu, Nădlac etc.).
Puțini știu dintre noi că părintele a fost și un iubitor de cultură, de lite­ratură, chiar el scrie o poezie „Amin­tiri” în care își descrie satul natal cu atâta dragoste, poezie publicată pentru întâia oară în volumul omagial: Preot Dr Pavel Vesa (1955-2013). Istorie și Teologie, Editura Tiparnița, Arad, 2014 având ca autori pe drd. Gabrela Adina Marco și subsemnatul. Da, pentru cei care l-am cunoscut pare o noutate, dar în adâncul sufletului său, în puținele momente de liniște pe care le avea, era un om de o frumusețe sufletească rară, nu te puteai plictisi, știa atât de multe lucruri încât pe drept cuvânt unii istorici bănățeni îl numeau „bibliotecă ambulantă”.
Dacă pot să mă bucur de ceva sau nu, sincer mulțumesc lui Dumnezeu că în ultima perioadă a vieții sfinției sale i-am fost ucenic și cola­borator, și sincer chiar am avut multe de învățat atât pe plan istoriografic dar și spiritual, chiar dacă uneori dădea impresia unui preot care prin prestanța impusă, părea o persoană distantă. De fapt era invers, când reușeai să treci de granițele ideilor preconcepute, găseai în el un om modest, corect, plin de haz fin și plăcut la vorbă.
Mulți din preoții de azi ai eparhiei arădene ar trebui să-i fie recunoscători într-un fel sau altul, pentru că mulți, studenți fiind, i-au trecut pragul casei când aveau nevoie, dar după aceea… au cam uitat adresa, totuși el îi iubea pe toți chiar dacă uneori intra în conflict de idei cu unii cercetători sau istorici.
A iubit istoria și cercetarea istorică până la sacrificiu, dar în același timp s-a luptat să salveze un monument istoric ce azi este o oază de liniște sufletească în curtea Spitalului Județean, mângâiere pentru mulți bolnavi internați pentru o vreme. Bi­sericuța, aproape ruinată a fost dusă din satul Groșeni și așezată pe noul amplasament, cu strădania părintelui și finanțarea doamnei academician Cornelia Bodea, amândoi plecați să primească răsplata în ceruri.
Au trecut cinci ani, de când părintele ne-a părăsit, parcă ieri s-a întâmplat, dar a rămas printre noi prin lucrările sale de referință, prin studiile de istorie bisericească și prin pomenirea neîncetată la Sfânta Liturghie în rândul ctitorilor acestui minunat lăcaș de cult salvat de la pieire.
Sincer îmi fac o datorie de onoare, scriind despre sfinția sa, poate nu obiectiv dar peste decenii această scurtă memorialistică va ajuta la creionarea cât mai exactă a personalității marcante a celui ce a fost preot, consfătuitor, soț, tată, istoric, doctor Pavel Vesa.
„Făpturi ce evitau odihna
şi zbenguielile noastre
Şi satul cu oameni buni şi harnici
Şi vuietul maşinii de treierat
Ce ne trezea dimineaţa
devreme în zori
Şi mireasma florilor din curte
Atâtea bucurii mărunte
Plecate din blândele taine ale copilăriei.”
Pavel Vesa ,,Amintiri”
Paul Krizner

Recomandările redacției