Satul
Atestat în anul 1328, după numele unui proprietar de pământ, Wetey, Voitegul este o reşedinţă timişoreană primitoare, cu gospo­dării care au încă semne din patina timpului. Însuşi domnul primar îşi doreşte o comună înfloritoare, se zbate pentru această înfăptuire, cu atât mai mult, cu cât, drumul înspre graniţa cu Serbia, trece pe aici.
Simpozionul

Gândit ca Un Manifest între Tradiţie şi inovare în activitatea didactică, Simpozionul euroregional, aflat la prima ediţie, a reunit oaspeţi din istoric-sadoveniana Moldovă, Vaslui, Căiuţi, din Caraş, Timiş ori Banatul orfan – Alibunar, Nicolinţ, Vârşeţ, şcoli partenere şcolii gazdă. Fiecare dintre acestea, au fost reprezentate de un însemnat număr de cadre didactice, elevi dar şi directori. Aceştia, şi-au prezentat, într-o ordine firesc-emoţională, şcoala, fie în power-point, fie în expunere liberă.
Şcoala din Voiteg, situată în Trinitatea celor Trei biserici, Ortodoxă, Catolică sau Paraclisul familiei Carmen şi Emil Cazan, a fost construită în 1918 şi se bucură, azi de un număr frumos de elevi, care învaţă în condiţiile unui învăţământ de calitate cu dascăli asemenea.
Simpozionul a fost gândit a se derula atât în plen cât şi pe trei secţiuni.
Lucrările în plen, în faţa unei select-numeroase asistenţe, au constituit din salutul gazdelor dar şi al oaspeţilor, moderator fiind prof. Univ. Dr. Anton Ilica – UAV Arad.
Emoţionante cuvinte au rostit fiecare dintre conducătorii delegaţiilor, acestea referindu-se, ori la însemnătatea implicării cadrelor didactice în construirea, încă, a unui istoric local, prin scrierea de monografii – prof. Dr. Doru Sinaci, director Centrul Cultural Judeţean Arad, prof. Univ. Dr. Anton Ilica, prin comprehensivul Curs de Teorie, probleme şi teme ale didacticii, de la ajunsuri la neajunsuri, prof. Horia Truţă, Galeriile Turnul de Apă-Arad, cu o pledoarie pentru menţinerea tradiţiei în inovarea învăţământului. În intervenţia noastră, am reliefat perso­nalitatea învăţătorului din Bonţeşti Gurahonţ, în şcolile româneşti
din Alibunar şi Vârşeţ, Alexandru Crişan, absolvent al Preparandiei arădene. Facem precizarea, că delegaţia arădeană a fost formată din optsprezece persoane, cadre didactice, prezente cu lucrări, elevi participanţi cu lucrări de compoziţie dar şi dr. Letiţia Ioanăş, fiica dascălului arădean pomenit mai sus.
Se cuvine să amintim de edi­tarea şi prezentarea a două volume cu acest prilej şi anume – Şcoala
viitorului, viitorul şcolii, 62 de pagini, conţinând creaţii literare ale elevilor şi volumul eponim, conţi­nând lucrări ale cadrelor didactice, prezente la simpozion, dispus pe opt capitole, aproape cinci sute de pagini, ambele fiind tipărite la Tiparniţa Arad.
Simţirea
Să fii dascăl, absolvent sau nu, al UAV Arad, este o dulce povară.
Prezenţi la simpozion, am întâlnit primăvara pe drum, ocara florilor care scormoneau frigul dar şi o efervescenţă culturală, de netăgăduit. Fie că s-au privit cele trei expoziţii tematice, în competenta organizare a colecţionarilor, prof. Gheorghe Rancu – Bodrog, Puiu Emilian Valea şi prof. Horia Truţă, fie că s-au admirat expoziţiile cuprinzând creaţii literare-preşcolari, elevi ciclul primar ori gimnazial, fie că s-a trăit şi simţit… româneşte, simpozionul a fost mai mult decât o reuşită.
S-a vibrat cu adevărat la intrarea în sala de clasă a Grupului românesc de la Şcoala „2 Octombrie” Nicolinţ, care purtând, costume autentice, pe acord de harmonică prin micii, actori, s-au rostit şi cântat în neaoş grai bănăţean, vorbe culese din străbune şezători.
Muzică, dans popular, culoare, savoare, sau grupul de jucători al şcolii gazdă, coordonat de doamna director, prof. Camelia Fogaş, a completat armonios, inegalabila prestaţie a fraţilor din Banatul sârbesc, Nicolinţ, elevi, director şi profesori. Adăugăm aici şi culorile tortului adus din Alibunar, şcoala parteneră în proiect, Liceul sanitar de chimie, prin persoana domnului director.
Momente deosebite prelungeau ziua, iar orele s-au scurs repede… ore de clasă oare? Şi da şi nu!
Momentele premierii locurilor întâi le-a revenit celor doi baci, Bace Toghiere şi Baci Ghiuri, care şi-au completat sarcinile cu recitaluri în grai.
Şi totuşi… oare să fie cei din urmă cei dintâi? Oare cine s-ar mai încumeta, într-o lume a tehnologiei, a internett-ului sau a Ebook-urilor on line, să pună în scenă şi în costume de epocă, schiţa caragialiană „Un pedagog de şcoală nouă”?
– Iaşchie oare Dascălul un model învechit prin asta? Ne temem că nu! Ne temem că prea simţind… Simţirea Datoriei ca o Pasiune, nedorind a fi în linia
Întâi, suntem Dascălul de Ieri modelat în lutul de Azi, pentru un Mâine sculptat în minţi de copil.
Am încercat să ţinem… şoptitul… celei care a fost Sufletul, Mintea şi Coordonator Proiect şi Volum editat, prof. Sorina Groza, un Om care a adunat laolaltă naţii, generaţii, ca o Punte peste ani, mulţumindu-se după atâta trudă, să rostească Punct final!
I-am respectat, de bună seamă, cele două cuvinte, cât o pură Simţire!
Se cuvine să amintim că imaginile care însoţesc prezentul material aparţin lui Ioan Alexandru Ardelean sau, dacă vreţi, Baci Ghiuri a lu’ Hămfău’ de la Macea.
Florica Ranta Cândea

Recomandările redacției